Finala RoadStars Trophy 2018 – sosirea și primele competiții

RoadStars Trophy – raport final I

La viteză maximă.

Sosirea la hotel și imediat la treabă – finaliștii RoadStars Trophy 2018 din Spania își doresc cu ardoare trofeul.


Trecere automată în regim offroad. Intră în acțiune blocarea longitudinală, transversală, cu turație maximă la deal, pe teren accidentat. O curbă strânsă, dezactivăm pe termen scurt blocarea transversală, iar de acum înainte drumul devine cu adevărat abrupt. Toate aceste gropi, pietre, denivelări – carosabil este cu adevărat cuvântul greșit. Bine ați venit la finala RoadStars Trophy 2018!

Matteo din Bergamo (Italia) stă la volanul autobasculantei roșii Arocs 8x6. Doar centura de siguranță, cotierele și scaunele bine profilate îl țin în poziție. „La naiba, pierd toată apa“, spune el. Găleata cu apă din spatele cabinei șoferului trebuie să ajungă cât mai plină posibil la destinație. Pe scaunul însoțitorului: Antrenorul de legendă Günter Brendel alias Günni. El zâmbește și-l liniștește. „Condu cât mai uniform cu putință și vei reuși. Și colegii tăi trebuie să treacă tot pe aici.“



Popicele se rostogolesc.

Cei 14 finaliști ai RoadStars Trophy au sosit ieri. La scurt timp după cazarea la hotelul din Salomó, undeva în zona rurală dintre Sitges și Tarragona, începe prima probă - bowlingul catalan. „La o distanță de 11,5 metri sunt plasate 6 popice, dintre care una trebuie să rămână în picioare. Luați popica de aruncat în mână. Aveți nevoie de o poziție sigură“, explică șeful hotelului, Jorge, care deține cele mai multe cunoștințe de specialitate în domeniu – până la urmă este vorba de sportul național al catalanilor.

Deci pentru început câteva exerciții, iar după câteva aruncări, popicele încep să se rostogolească. Tim din Gent (Belgia) aruncă cinci, iar Mirko din Fano (Italia) patru, Christian din Rekken (Belgia) cinci dintr-o dată, Thomas din Frankfurt/Main (Germania) tot cinci. Merge! Apoi urmează ,,runda fierbinte“, cea care contează. Fiecare are trei aruncări - iar la sfârșit patru sunt pe primul loc, unul pe locul doi, iar doi pe locul trei. A fost la limită.

Este vremea cinei - o tigaie uriașă cu paella proaspăt pregătită - și a doua competiție, provocarea Sangria. Nu se bea! Ci două carafe trebuie ținute pe brațele întinse. „3-2-1-start“, strigă conducătorul jocurilor, Christopher. Liniște în curtea interioară a complexului hotelier, doar ceva zăngănit de veselă din bucătărie - primele semne de oboseală a mușchilor, pe fețe se citește un amestec de concentrare și tensiune. La sfârșit au mai rămas în competiție doar Thomas și Roland din Toggenburg (Elveția), deja au trecut mai bine de unsprezece minute. Un murmur între participanți – cine rezistă mai mult? „Eu renunț“ – anunță Thomas. Roland ține carafele până la oprirea concursului de către conducătorul jocurilor, după 13 minute! Chiote și aplauze - toți sunt de acord că merită locul întâi.



„De fiecare dată când mă gândesc că nu poate fi ceva mai frumos, vine următoarea surpriză, care e și mai bună. Mulțumim, RoadStars!“

– Ron din Alsmeer (Olanda)


În sincron printre conurile pentru trafic.

Înapoi pe pista de curse Can Padro. În timp ce Matteo ține în echilibru găleata cu apă de pe basculanta cu 4 axe pe traseul offroad, echipa elvețiană parcurge în paralel traseul de slalom. Mai întâi înainte și apoi cu spatele. Arată ca și cum s-ar fi antrenat. Ambele camioane Actros șuieră aproape sincron printre conurile pentru trafic, Roland și Alex din Zürich coboară în același timp și primesc aplauze la scenă deschisă – „Uau, bună treabă!“ – „Chiar excelent!“ – „Timp nemaipomenit!“

Dar aici, pe pista aflată în apropiere de Montserrat, la altitudinea de fix 1300 de metri și la o oră de mers cu mașina de Barcelona, cei 14 finaliști pot încerca și aspecte practice din activitatea lor profesională cotidiană. Frânare completă de la o viteză de 50 de kilometri la oră – cine reușește să se oprească cât mai aproape de peretele din cuburi de burete? Martin din Alkmaar (Olanda) se oprește la doi metri de zid și este categoric primul. Daniel din Oranienburg (Germania): „Reflexul de a apăsa frâna prea devreme este deosebit de puternic.“



Călcați frânele.

Și care este calea de frânare cu un cap de tractor solo de la viteza de 70 de kilometri la oră? Prima probă după pauza de prânz, în umbra răcoroasă a unei vechi bolte din apropiere. Martin, Thomas și Matteusz din Gubin (Polonia) cad de acord că granițele țărilor nu joacă niciun rol. Thomas: „La 50 de kilometri la oră ai nevoie de mai puțin de 10 metri. Dar câți metri în plus sunt necesari la 70?“ Martin: Eu îmi așez deocamdată conurile pentru trafic aici - nici eu nu pot spune cu precizie.“ Matteusz: „Eu cred că toți trebuie să ne dăm mai în spate. Calea de frânare este cu siguranță mai lungă.“ Camionul Actros se apropie. Frânare totală, lumini intermitente de avertizare, mirosul de cauciuc care se simte în aerul fierbinte. Matteusz are dreptate – capul tractor s-a oprit la o distanță destul de mare de toate conurile pentru trafic!



Relaxare și povești.

După ultima probă pe pista Can Padro – cât de apropiate unele de altele și cât de netede pot fi obstacolele pentru ca un camion să poată trece la limită printre ele? – se pornește într-un final în direcția hotelului. Piscina este atrăgătoare, dar echipa de organizatori are o propunere mai bună - la plajă în portul Torredembarra, aflat la o distanță de doar o jumătate de oră. Toată lumea apucă repede costumele de baie și prosoapele, bea câte o Cola rece și pornește. Hopa? Autobuzul trece pe lângă plajă și se oprește abia în zona portului.

Doar câteva minute mai târziu, cele două fuzelaje ale unui catamaran cu pânze străpung Marea Mediterană, curată, albastră și cu o temperatură de 25 de grade. Într-un loc liniștit, în fața coastei stâncoase, 30 de metri de lanț de ancoră huruie peste troliu, se coboară scara pentru baie. În același timp, echipajul pune pe grătar cârnăciori, frigărui și burgeri. Este momentul pentru relaxare, baie, mâncare și bineînțeles povești, pentru ca cei prezenți să se poată cunoaște mai bine. Ron din Alsmeer (Olanda): „De fiecare dată când mă gândesc că nu poate fi ceva mai frumos, vine următoarea surpriză, care e și mai bună. Mulțumim, RoadStars!“



Fotografie: Sebastian Vollwert
Video: Martin Schneider-Lau

13 comentarii