Finala RoadStars Trophy 2018 – alte sarcini și obiective înalte

Abilități de lucru în echipă, forță și istețime - finaliștii RoadStars Trophy 2018 își dovedesc abilitățile în cadrul celor mai variate provocări.

Oameni tăcuți la micul dejun? Nu este ceva obișnuit la RoadStars Trophy. Unul după altul, cei 14 bărbați între 25 și 47 de ani se așează la masa cea mare. Fiecare este întâmpinat cu un „Bună dimineața, ce mai faci?“ prietenos, și imediat discuția se reia între toți cei prezenți. Chemarea la antrenamentul zilei din partea conducătorului jocurilor, Christopher, rămâne neobservată, de aceea trebuie să se facă remarcat încă o dată: „Băieți, haideți la lupta cu odgonul - începe imediat!“

Poiana înflorită chiar de lângă cotețul de găini este locul de desfășurare al rundei de încălzire. La cele două capete ale frânghiei sunt reprezentate toate cele șapte națiuni. Marek din Opole (Polonia): „Oh – băieții cei mai grei sunt toți în partea cealaltă. Am mai fi avut nevoie de un al optulea om!“

A nimeri în mijloc.

Are dreptate – cu strigătul de luptă „Ho – ho – ho“ echipa cea ,,grea" trage de trei ori cealaltă echipă peste marcaj. S-au distrat toți, a fost o ,încălzire simpatică. Apoi se merge la zidul exterior al hotelului, a cărui piatră de temelie a fost pusă în anul 1674. Aici sportul revine din nou în prim-plan: urmează tirul cu arcul. Christian, fratele șefului hotelului, Jorge, explică tehnica de joc.

O nouă provocare pentru majoritatea, pentru că nici unul dintre concurenți nu se descurcă cu această invenție din epoca de piatră. „Strategia este dificilă aici. Pur și simplu trebuie să te concentrezi și să nimerești în mijloc“, spune Ionel din Constanța (RO) și colegii râd. Concentrare – și tragere. O dată, de două ori, de trei ori. Apoi schimbare. Și mereu aplauze din partea colegilor. Cosmin din București (RO) îi predă arcul lui Mirko și îl încurajează – aici fiecare îi urează noroc celuilalt. La sfârșit, cel mai mare punctaj îl au echipele din Italia și România.

Antrenorul este uimit.

RoadStars Trophy mai are bineînțeles și probe cu camionul, iar pentru asta, participanții la finala din 2018 au nevoie de spațiu. Și găsesc acest spațiu la poalele muntelui Montserrat, unde antrenorii șoferilor din jurul lui Günni au pregătit câte ceva. „Höfchen” se numește primul exercițiu, în care cu un cap tractor trebuie să se rotească într-un spațiu de circa zece pe zece metri. Christian este primul. El schimbă viteza când intră în ,,curticică”, se trage în colțul cel mai din dreapta, că cu spatele, are nevoie de câteva mișcări, schimbări de trepte și apăsări hotărâte pe pedală - iar după 44,5 secunde iese din nou afară. Uimire incredibilă la antrenorul șoferilor și reverență adâncă - asta n-a mai reușit nimeni până acum!

Între timp Daniel își face mâna cu telecomanda pe traseul de mini-camioane. Trebuie să rămână în interiorul marcajelor, mai întâi exclusiv cu mini-Actros-ul, apoi și cu remorca. A mers super!

La fierăstrău.

Lângă basculanta Arocs roșie are loc sarcina dată de comunitate: Majoritatea utilizatorilor RoadStars au dorit ca cei 14 finaliști să mărunțească un buștean. Chiar este o provocare, să stai vizavi unul de celălalt și să tragi fierăstrăul în unghiul corect peste buștean - și mai ales la aceste temperaturi! Christian și Tim încep, dar capra fierăstrăului începe să o ia din loc. Marek și Mateusz intervin și fixează bușteanul și stativul. Astfel decurge RoadStars Trophy – fiecare îl ajută pe celălalt!

Gata cu soarele, cu toții în funicular și sus pe munte. Aici, la mănăstirea de călugări Montserrat, este mai răcoare și există și un fortifiant. Care chiar este necesar pentru că, acum, finaliștii trebuie din nou să dea tot ce pot. Cu următorul tren se urcă la aproape 1000 de metri deasupra nivelului mării. De un perete de stâncă atârnă frânghii de cățărare - și acum ce, până în vârf? Antrenorii de cățărare Fransesc și Xavi explică și demonstrează tehnica. „Nicio grijă, veți primi un echipament complet de cățărare. Și în afară de asta vă asigurăm cu frânghia.“

Aer de munte.

„Ce se întâmplă când ajungem sus – cum coborâm, ne cățărăm sau alergăm?“, întreabă Cosmin, care împreună cu Ionel se pregătește să pornească. „Vă aplecați în spate și alergați pur și simplu în jos pe peretele stâncii. Timpul se cronometrează doar pentru ascensiune.“ Trei, doi, unu - start! Cei doi români par să fi învățat să alerge pe vârfurile munților, atât de sprinten și suplu se cațără pe stânca cea abruptă cei circa 30 de metri până la punctul cel mai înalt al frânghiei de siguranță. „Stop“, strigă mai întâi Ionel, apoi Cosmin. Aplauze furtunoase din partea tuturor - asta a fost o mică capodoperă.

Mai târziu, la hotel, la grătar și băuturi reci se discută intens încă o dată fiecare probă. Și bineînțeles întrebarea, cine conduce în clasament. Dar până la ceremonia de premiere mai sunt încă aproape două zile, așa că toată lumea savurează o seara relaxată împreună. Roland: „La început trebuia toți să ne gândim ce nume aparține cărei fețe și ce limbă înțelege fiecare. Asta a fost faza de tatonare. Acum suntem cu toții un grup omogen și ne distrăm grozav.“

Fotografii: Sebastian Vollmert
Video: Martin Schneider-Lau