Pavel Groza este exemplul perfect că niciodată nu este prea târziu să devii șofer profesionist

În vârstă de 47 de ani, Pavel Groza a terminat școala profesională la Chișineu-Criș în anii ’80, având meseria de electro-mecanic, însă mirajul străinătății l-a făcut să viseze la un trai mai bun. „În 1995, pe când aveam 25 de ani, am plecat să muncesc în Germania pentru a-mi face o viață mai bună. Reușisem să obțin, în cadrul școlii profesionale, permisul categoria F pentru tractoare rutiere. În decembrie ’95 m-am întors în țară cu gândul de a dobândi şi categoria B. Tot atunci am avut intenția să mă înscriu și la cursurile de șofer profesionist, însă am renunțat din cauza faptului că erau sezoniere și ar fi însemnat să pierd sezonul de muncă în Germania și, implicit, bani. Pentru a câștiga mai bine, în 2007, am revenit în țară, ca să obțin toate categoriile de permis. În afară de cele pentru tramvai și troleibuz, acum le dețin pe toate”, ne spune în glumă Pavel.

În 2013, după 18 ani de muncă în Germania, Pavel a decis să se întoarcă în țară și să-și găsească un rost. „M-am întors cu gândul de a deschide o frizerie în satul natal. Am urmat un curs de frizer pentru a mă perfecționa. Din păcate, lucrurile nu au mers cum mi-am dorit.” După mai multe luni în care a încercat diferite locuri de muncă, Pavel a fost convins de un vecin din sat să urce în camion. Astfel, s-a angajat ca șofer începător la o companie de transport din Arad.

„Am făcut Elveția, o țară de care mulți fug datorită controalelor drastice ale camioanelor, Spania pe toată coasta Mediteranei și, pe sus, prin Țara Bascilor, Suedia, Italia. De altfel, primul meu drum ca șofer profesionist a fost prin pasul Brenner. Iubesc meseria asta la fel de mult cum o urăsc. Tot ce pot spune este că dacă nu mi-ar plăcea, n-aș mai face-o. Este o meserie care îți aduce tot atâtea satisfacții, cât stres îți provoacă, începând de la parcări până la controale, timpi de livrare etc. Ca un bonus, meseria asta îți oferă posiblitatea să vezi lumea, însă într-un mod puțin diferit față de concediu.”

La fel ca și alți colegi pe care i-am întrâlnit, Pavel ne-a mărturisit că preferă să petreacă weekend-urile singur. „Am renunțat să mai caut parteneri de discuții la final de săptămână. Oamenii de calitate, de la care ai ce să înveți sau cu care poți purta o discuție sunt tot mai rari. Timpurile actuale ne-au schimbat pe toți. Nu pot spune dacă în rău... Desigur, am întâlnit și colegi de treabă, dar parcă sunt tot mai puțini.”

Pe viitor, Pavel ne-a mărturisit că ar fi tentat să renunțe la comunitate și să facă curse tur-retur, chiar dacă asta ar înseamna să câștige bani mai puțini.

La momentul când l-am întâlnit pe Pavel, acesta conducea o altă marcă de camion, însă ne-a mărturisit că a început ca șofer profesionist pe Mercedes-Benz. Pentru a-și aminti de primele curse l-am invitat în Actros-ul nostru și l-am rugat să ne spună părerea lui despre camion.

Orice șofer de camion are un drum preferat, iar lui Pavel, pasul Brenner și coborârea în Italia, i-au rămas la inimă. Putem spune că a fost dragoste la prima vedere. „Îmi place să conduc pe drumul ce coboară de la Trento spre Verona, acolo unde Alpii încep să se despartă creându-ți o imagine ca dintr-un western american.”

Am fost curioși dacă experiența acumulată în perioada când a condus un tractor agricol în Germania l-a ajutat în meseria de șofer profesionist. „Desigur! Experiența acumulată pe tractor m-a ajutat să ies din noroi fără să mai fie nevoie să pun lanțuri.”

Deși am mai fi avut de povestit, discuția cu Pavel a fost întreruptă de un telefon primit de la birou, astfel că acesta a trebuit să se pună în mișcare, însă nu înainte de a ne ura: Drumuri bune, colegu’!