Marcos Fernández transportă trunchiuri de copaci cu camionul său Actros

Reportaj

„Atenție, cade copacul!”

Înconjurat de arbori de eucalipt, Marcos Fernández lucrează alături de colegii săi: Munca în mijlocul naturii este periculoasă și necesită concentrație maximă.


„Atunci când aud sunetul unui copac în cădere, ceva în sufletul meu se mișcă. Este un zgomot primitiv, atemporal”

– Marcos Fernández, șofer de Actros la Forestales


Sobrado dos Monxes, Galiția, ora 9 dimineața. Sub un cer acoperit, o echipă de lucrători silvici muncește. Aerul miroase a eucalipt. În curând vor fi pregătite suficiente trunchiuri pentru a umple platforma de încărcare a șoferului de Actros Marcos Fernández. Marcos își privește cu admirație colegii care își fac treaba cu competență și profesionalism: „Este impresionant cât de ușor manevrează Rafael drujba și cum doboară copacii care uneori pot avea o înălțime de 30 de metri și o greutate de până la două tone”. „Atunci când aud sunetul unui copac în cădere, ceva în sufletul meu se mișcă. Este un zgomot primitiv, atemporal”, spune el.



Munca în natură.

Echipa de muncitori este concentrată la maxim. José Antonio este ocupat la instalația de prelucrare a lemnului: el curăță de crengi, de coajă și taie cu o viteză impresionantă trunchiuri uriașe de eucalipt. Deși a observat aceste procese de nenumărate ori, Marcos este mereu surprins: „Eu am nevoie de mai mult timp pentru a felia o pâine.” Marcos merge la camionul său. În curând va fi timpul – trunchiurile de copaci sunt deja pregătite pentru a fi încărcate de José Luis cu transportorul în camion.

Marcos sare pe platformă, pentru a da de acolo indicații și a se asigura de repartizarea corectă a greutății. Nu îi este teamă de graifărele uriașe care se balansează încoace și încolo în apropierea sa, încărcate cu lemn. „O bună colaborare este indispensabilă aici. Poate că munca în aer liber este ceea ce ne ajută să lucrăm atât de bine, relaxați și concentrați”, spune el.



Cea mai importantă resursă a Galiției.

Marcos, în vârstă de 29 de ani, are opt ani de experiență în transportul lemnului. El vine din Toques, o mică comunitate din A Coruña. El cunoaște semnificația majoră a pădurilor din Galiția: „Pe lângă pescuit, silvicultura este cea mai importantă resursă naturală de care dispunem”, explică el. Conform informațiilor de la oficiul de statistică din Galiția, prelucrarea lemnului reprezintă 50 de procente din volumul ocupațiilor industriale pentru un sfert din toate comunitățile galițiene. De departe, pădurile de eucalipt reprezintă cea mai mare parte a zonelor împădurite din Galiția. Acesta este și tipul de lemn pe care Explotaciones Forestales Souto Carrillo, firma pentru care lucrează Marcos, îl vinde cel mai mult.

Cu mișcări precise, Marcos aruncă prima chingă pentru a asigura încărcătura. Trunchiurile de copaci trebuie asigurate corespunzător cu mijloace de ancorare și elemente de fixare adecvate. În același timp, forța de pretensionare a acestora trebuie controlată și reglată ulterior cu ajutorul unei chei. „Pe șosea nu trebuie să se întâmple nimic”, spune el.

Marcos este convins că o utilizare și o gestionare sustenabilă a resurselor naturale stimulează curățenia pădurilor și poate reduce riscul de incendii. El atrage atenția și asupra necesității unei reîmpăduriri corecte, deoarece aceasta este indispensabilă pentru reducerea emisiilor de CO2.



Topografie complexă.

În continuare, camionul este încărcat de către colegul său José Manuel. După ce ambele autovehicule sunt echipate, șoferii își iau rămas-bun de la colegii lor din pădure și se deplasează cu câte 26 de tone de lemn fiecare către terminalul feroviar din Lugo. De acolo, în fiecare săptămână, șapte trenuri pleacă spre Portugalia – dintre acestea, șase sunt încărcate cu trunchiuri de eucalipt.

Pe șosea, Marcos păstrează distanța regulamentară de siguranță față de camionul colegului său José Manuel, aflat în fața sa. Topografia Galiției este una complexă: numeroasele pante sunt o provocare enormă chiar și pentru cel mai experimentat șofer. La volanul camionului său Actros 1845 Marcos se simtă însă în siguranță.



Numai 70 de kilometri despart Sobrado dos Monxes de gara pentru mărfuri din Lugo. Pe drum, Marcos savurează peisajul: Păduri mereu verzi și plante – în orice anotimp.

La terminalul feroviar, activitatea este intensă. După cântărire, Marcos merge mai departe spre vagoanele de marfă din mijlocul rândului – cele din față sunt deja pline. Acolo așteaptă din nou graifăre uriașe pentru lemn, care ridică trunchiurile copacilor de pe platforma sa de încărcare și le stivuiesc în vagoane.

Marcos privește tot ceea ce se întâmplă cu o expresie de mulțumire pe față. Înainte de finalul zilei de lucru, el va mai merge încă de două ori la Sobrado dos Monxes, de unde va prelua trunchiuri de copaci.


După cântărire, Marcos merge mai departe spre vagoanele de marfă din mijlocul rândului – cele din față sunt deja pline.


Foto și video: Begona Tremps

1 comentariu