Minunea albastră – Mercedes-Benz Renntransporter, mai mult decât un cărăuș

Dacă nu vă spune nimic acest nume, vă ajutăm cu câteva indicii: Schnelltransporter, Rennwagen Transpoter, Blaues Wunder sau SLR Furgon. Dacă tot sunteți indiferenți, putem să vă spunem că probabilitatea să întâlniți pe drumurile publice acest model este mai mică decât probabilitatea de a se inventa călătoria în timp și a de cumpăra un bilet dus-întors pentru anul1955 când puteaţi admira acest camion.

Am aduce o ofensă pasiunii care a hrănit această formă modernă de turnir dacă am spune că motorsportul a avut perioade de glorie și perioade mai puțin faste.

Mercedes-Benz a investit mult în motorsport la începutul anilor '50. Alfred Neubauer, managerul diviziei Mercedes-Benz Grand Prix între 1926 - 1955, decide că au nevoie de un transportor rapid pentru modelele de competiție şi mai ales a celor avariate ce trebuie transportate cât mai rapid la fabrică pentru reparații. Cu alte cuvinte, viteza de reacție era importantă și în afara circuitelor. Săgețile argintii erau un etalon la capitolul eleganţă şi stil. Iar transportorul lor trebuia să se ridice la acelasi nivel. Solicitarea a ajuns la departamentul de dezvoltare Mercedes-Benz, acolo unde erau create prototipurile. Modelul unicat a fost gata în 1955.
Să lăsăm metaforele și să vorbim puțin despre acest transportor care pare desprins din universul Hot Wheels.

Din păcate, anul 1955 va rămâne pentru totdeauna în istoria motorsportului pentru tragicul incident din cursa de 24 de ore de la Le Mans. Pe scurt: Mike Hawthorn, la volanul unui Jaguar D-Type, observă în ultima clipă mesajul echipei de la boxe care-l anunța că trebuie să oprească pentru realimentare. D-Type era modelul cu cel mai eficient și puternic sistem de frânare, lucru știut de concurenți. Mike, practic a frânat în ultimul moment și a virat brusc dreapta, măturând pista. Lance Macklin, la volanul unui Austin-Healey 100, conștient că nu poate frâna pentru a evita modelul D-Type, a virat stânga, a acroșat modelul Mercedes-Benz 300 SLR pilotat de Pierre Lavegh, proiectând mașina cu numărul 20 în tribună.

Din respect pentru victime, Mercedes-Benz a decis să se retragă din competiție, lucru pe care l-a propus și rivalilor de la Jaguar. Britanicii au continuat cursa, dar la finalul sezonului Mercedes-Benz a câștigat titlul mondial la constructori. A fost un ultim titlu, producătorul german luând decizia la finalul anului să se retragă din sporturile cu motor pentru o lungă perioadă.

Și astfel, Mercedes-Benz Renntransporter a devenit inutil în competiţii. O perioadă a jucat rolul de show car, pentru ca, în 1967, unicatul să fie distrus. Rudolf Uhlenhaut este considerat „vinovat” de soarta tristă acestui transportor. O decizie greu de înțeles și acceptat, chiar și pentru acele vremuri, în condițiile în care modelul putea și merita să ajungă la Muzeul Mercedes-Benz, deschis din 1952.

Mercedes-Benz nu își uită eroii, iar anii '90 marchează concesionarea de către constructorul german către firma Mika, o companie ce are o colaborare de lungă durată cu Mercedes-Benz Classic Center, a unui proiect special. Era vorba de recreerea clasicului Mercedes-Benz Renntransporter. O sarcină extrem de dificilă pentru că în arhivă mai existau doar 27 imagini, singurul detaliu cunoscut fiind dimensiunile mașinii – lungime: 6.750 mm, lățime: 2.000 mm, înălțime: 1.750 mm, ampatament: 2.900 mm.

Comanda a fost dată în 1993, iar construcția efectivă a început în 1995. A fost terminată în 2001, după 7.000 ore de muncă asiguă. Spre deosebire de original, singurele modificări au survenit la nivelul sistemului de frânare, tamburii fiind înlocuiți cu discuri de frână de la modelul Mercedes-Benz SL R129. O bună parte din procesul de reconstrucție a fost ușurat de faptul că modelul inițial a fost realizat, în bună măsură, din componente împrumutate de la modele de serie Mercedes-Benz ale vremii. Detaliu care a ușurat identificarea și găsirea componentelor.

Cine dorește să admire acest model, o poate face în muzeul Mercedes-Benz din Stuttgart!