Birgir Smárason se simte ca acasă pe șantierele Islandei cu al său Actros 2663

Tot mai mulți turiști vizitează Islanda. O treime din veniturile din export islandeze sunt generate de turism. Totuși: De la criza economică din 2008 infrastructura nu s-a dezvoltat la fel de rapid ca numărul de vizitatori. Dacă se numără înnoptările, în medie sunt aproape 30.000 de turiști în țară, în fiecare zi. „Destul de bine, raportat la un număr de doar 337.000 de locuitori“, spune Birgir Smárason. Bărbatul de 38 de ani este unul dintre cei aproximativ 20 de șoferi care lucrează la ÍSTAK.

Firma cu sediul în Mosfellsbær, la aproximativ 15 kilometri nord de capitala Reykjavik, se numără printre cele mai mari firme de construcții ale Islandei. Cu cei 330 de angajați ai săi, ÍSTAK realizează cu preponderență proiecte de anvergură, finanțate cu fonduri publice: Școli, spitale, centrale electrice, porturi, tunele, șosele și poduri. „Lucrările noastre își pun amprenta pe viața de pe insulă”, susține mândru Birgir. Printre altele, ÍSTAK a construit terminalul internațional Leifur Eiríksson al aeroportului din Keflavik și a renovat Hallgrímskirkja, cea mai mare și mai renumită biserică a țării, precum și clădirea parlamentului din capitala Reykjavik.

Birgir Smárason, șofer la ÍSTAK

Motorul său: Batonul de ciocolată.

În această dimineață răcoroasă Birgir se află pe drum înspre o carieră de piatră situată la aproximativ 40 de kilometri vest de capitala Reykjavik. Pe remorca nou-nouțului său Actros 2663: o autobasculantă de peste 40 de tone. La fel ca mulți alți șoferi de la ÍSTAK, Birgir dispune de un permis de conducere pentru aproape toate tipurile de autovehicule ale firmei: de la autocamioane, până la excavatoare și autovehicule cu macara. „Nu sunt foarte mulți șoferi pe insulă – astfel trebuie pur și simplu să poți să conduci de toate“, spune Birgir. „Livrez autobasculanta la cariera noastră de piatră din apropierea aeroportului. Acolo exploatăm pietriș pentru extinderea zonei de manevră. Apoi merg mai departe la o crescătorie de pește.“

La aproximativ o jumătate de oră de mers, la sud de cariera de piatră este unul dintre cele mai mari șantiere de care tocmai se ocupă ÍSTAK. Aici prin contur șase bazine mari pentru creșterea peștelui alimentar. Birgir și Actros-ul său preiau de acolo o platformă de lucru telescopică. După o scurtă pauză și după un alt baton de ciocolată – este al șaselea în această zi – se întoarce înapoi la depozitul de echipamente al ÍSTAK. Drumul trece pe lângă numeroși cai islandezi, întotdeauna de-a lungul stâncilor vulcanice aspre, al căror covor de mușchi își schimbă culoarea la fiecare zece kilometri: din verde, în galben și apoi în roșu. 

Rampa abruptă de pe șoseaua de coastă până pe șoseaua inelară 1, care înconjoară o dată întreaga insulă, nu reprezintă o problemă pentru Actros-ul lui Birgir. „Iubesc munca mea și natura noastră neatinsă. Pe drumurile noastre, dintre care multe sunt doar pietruite, poți călători ore întregi și poți întâlni doar câteva mașini“, spune urmașul vikingilor. „Astfel se simte senzația de libertate pură.“

Fotografii: Christoph Börries