Europa din perspectiva unui tânăr șofer profesionist

RoadStars Romania

Interviu cu Grațian Bîrsan - experiențe la volanul Actros.

Meseria de șofer profesionist este una solicitantă, pentru că necesită atenție sporită, putere de muncă și mai ales seriozitate. Mulți ar spune că 20-21 de ani este o vârstă mult prea fragedă pentru a accede în această profesie deoarece ai nevoie de maturitate pentru a ține în frâu un mastodont de peste 40 de tone, indiferent de condițiile meteo sau de nivelul de oboseală. Din fericire, există exemple care demonstrează că meseria de șofer poate fi îmbrățișată chiar și de către tineri. De cei responsabili.


Grațian are acum 26 de ani, dar a devenit șofer profesionist în urmă cu 5 ani. În timp ce alți tineri de 20 de ani aveau alte preocupări, Grațian acumula experiență de viață și maturitate din scaunul de șofer, pe trasee în Europa. Ce-l poate determina pe un tânăr să renunțe efectiv la distracție și să-și dorească o carieră în breasla camionagiilor?

„N-am avut încotro, ai mei erau despărțiți de multă vreme. Tatăl meu nu mai există. Tatăl vitreg era în Spania și am ales să îl urmez și eu. Nu aveam preferințe de muncă atunci când am ajuns în Spania și a fost destul de dificil, întrucât în acea perioadă nu prea se găseau oferte de lucru. În plus, nu știam limba, nu mă puteam duce oriunde.

Limba spaniolă a fost un baraj la început și nu am avut curaj să încerc joburi ce presupuneau cunoașterea limbii dincolo de nivelul mediu. După vreo 6 luni de stat fără serviciu (am avut doar un job sezonier în agricultură), m-a sunat un prieten pentru un post de șofer și așa mi-am început cariera de șofer profesionist. Înainte să plec în Spania, în 2014, mi-am luat și permisul de conducere pentru categorii grele. Îmi plăcea să conduc și parcă am presimțit că o să mă ajute destul de mult dacă o să-l am în Spania.”

Am fost curios și l-am întrebat pe Grațian cum i s-a părut lui primul kilometru. În lumea teatrului, se spune că cel care poate să facă primul pas, să iasă din spatele cortinei și să intre pe scenă în fața spectatorilor, acela este bun pentru meseria de actor. Așa să fie oare și pentru meseria de șofer profesionist? Ca adult, altfel ți se pare această meserie, însă am vrut să aflăm cum a văzut-o Grațian, la doar 21 de ani. Copilărie sau maturitate? Și pasiunea, de unde vine sau, mai bine zis, ai nevoie de pasiune pentru condus, ori pentru camioane ca să faci o carieră în acest domeniu? Sunt întrebări destul de interesante, mai ales că au trecut totuși 4 ani de la primul său kilometru.


„Primul kilometru l-am făcut cu spatele. M-au testat la locul de muncă. Am avut multe emoții. De atunci, au trecut ani în care am avut parte de multe peripeții. Așa a început cariera mea de șofer profesionist."


"Pe un post de internațional, ruta Madrid-Paris, două curse pe săptămână. Dacă vrei să te apuci de meseria de șofer profesionist, trebuie să fii pasionat, altfel nu reziști. Nu cred că există om care să facă meseria asta doar pentru bani. Sau dacă sunt, sunt foarte puțini și se chinuie. Nu muncesc cu lejeritate. Dacă la mine nu era pasiune, era chin. Nu există cale de mijloc. La mine, după atâta timp, încă conduc cu plăcere.

A intervenit însă o problemă: sunt prea mult timp plecat de acasă. Mi-ar plăcea să renunț la cursele long distance și să găsesc un post pe distribuție, să fiu în fiecare seară acasă. În plus, cursele internaționale sunt și puțin periculoase, de exemplu parcările din Franța. Apoi mai e și problema banilor, Spania e o țară mult mai ieftină. E mult mai convenabil pentru mine să lucrez local.”

Există oare și bucurii atunci când ești mereu pe drum? Pentru că dincolo de pasiunea pentru condus camioane, mai trebuie să fie și alte elemente care să îți alimenteze cheful de viață. Am stat de multe ori și m-am gândit la acest lucru, m-am pus în locul unui șofer care face curse de tip long distance și am încercat acel sentiment de singurătate creat de distanță. M-am simțit ca Robinson Crusoe, m-am simțit ca un naufragiat pe o insulă pustie. Nu e un sentiment plăcut, dar poate alții au altă opinie. L-am întrebat pe Grațian care sunt micile lui plăceri pe care le are atunci când este mereu pe drum, pentru că ele trebuie să existe.


„Liniștea. Ai parte de toată liniștea din lume. Dar depinde și ce fel de om ești, dacă te consumi cu toate nimicurile, atunci nu mai ai parte de liniște."


Apoi vezi foarte multe lucruri noi: peisaje pentru care unii oameni trebuie să plătească să le vadă. Există situații care te fac să te trezești dimineață cu entuziasm și bucurie, nerăbdător să conduci: atunci când îți ies planurile, lucrurile. Când merg toate strună și ajungi la timp acasă. Când îți iese ce ai plănuit pentru că de multe ori, în meseria asta, nu poți să-ți faci planuri. La capitolul mici bucurii mai putem pune și roadele muncii, experiența pe care o acumulezi. Atunci când ai o pasiune pentru șoferie, faptul că evoluezi și devii mai bun în garări și trasee, îți umple sufletul de bucurie. Evoluția intră la beneficii. Sau ziua de salariu.



2 ani, 200.000 kilometri și un Mercedes-Benz Actros.

După 200.000 de kilometri parcurși la bordul unui Mercedes-Benz Actros, Grațian poate să-și dea cu părerea despre acest camion, mai ales că jobul de tip long distance îl leagă de camionul pe care-l conduce aproape non-stop. Atunci când camionul devine a doua ta casă, începi să observi lucrurile care-ți plac la el, dar îți faci o listă lungă și cu lucrurile care ar trebui îmbunătățite. Cât de important este camionul pe care-l conduci atunci când lucrezi pe distanțe lungi?

„Camionul este cel mai important. Trebuie să fie curat și confortabil, pentru că este a doua ta casă. Și scaunul este important, atât timp cât stai 10 ore pe zi în el. Volanul trebuie să fie, de asemenea, foarte personalizabil ca poziție.

Acum 1 an am luat contact prima dată cu el. La prima vedere, mi s-a părut frumos, mi-a plăcut că era nou. Mi-ar fi plăcut să aibă mai multe dotări opționale, dar asta nu a depins nici de mine, nici de producător. Dar, chiar și așa, îmi plac senzorii de distanță, m-au ajutat de multe ori. Frigiderul mare e foarte bun pentru cursele lungi.

La exterior arată bine. Ca putere, depinde cum îl conduci. Dacă vrei să te limitezi la consum are această opțiune, dacă vrei să-l forțezi, îți oferă și această posibilitate. Podeaua plană maximizează spațiul din interior. E foarte comod să te muți de pe un scaun pe altul.

Există oare camionul perfect? L-am întrebat pe Grațian cum vede el camionul perfect, cum ar trebui să fie un camion astfel încât să corespundă celor mai înalte cerințe ale unui șofer profesionist, în cadrul unor curse de tip long distance. Mereu e loc de mai bine dacă stăm să ne gândim, nu?


„Camionul perfect? Unul care se conduce singur."


Un răspuns în spirit de glumă, dar care are la bază foarte multă esență.

Un camion perfect pentru șofer este acela care-i simplifică munca. Aș vrea să am un senzor pentru unghiurile moarte. Am auzit că noul model de Actros oferă această facilitate prin sistemul MirrorCam care înlocuiește oglinzile convenționale. Un camion bun pentru șofer este unul confortabil. Ar fi o idee bună ca ale noastre camioane europene să fie asemenea camioanelor americane, care includ și toaletă și duș și bucătărie, tot confortul necesar atunci când ești mereu pe drum. Camionul perfect ar trebui să aibă suficiente spații de depozitare, iar Mercedes-Benz are din plin.

După 4 ani de șoferie, la 25-26 de ani, mulți l-ar cataloga pe Grațian tot un copil. Evenimentele care au avut loc în viața lui l-au maturizat și l-au transformat într-o persoană responsabilă, capabilă să profeseze într-o breaslă destul de dificilă și de solicitantă. Se spune că problemele pe care le luăm în piept atunci când suntem foarte tineri ne călesc și ne pregătesc pentru adevărata viață, ne maturizează și ne ajută să înțelegem mult mai devreme față de ceilalți tineri de vârsta noastră, lumea în care ne învârtim.


L-am întrebat pe Grațian ce așteptări avea de la această meserie de șofer profesionist atunci când s-a apucat și cum o vede acum. Și ce crede el că i-ar fi rezervat viitorul, dacă nu ar fi pornit pe acest drum al șoferiei.  

„Am avut așteptări mari. Am fost entuziasmat că o să văd lumea. Eram dornic să călătoresc. În plus, este o meserie bănoasă. Așa gândeam eu atunci. Acum însă, mi se pare un pic obositoare, monotonă și pe alocuri periculoasă. Dacă nu aș fi luat calea șoferiei, astăzi aș fi lucrat probabil ceva legat de domeniul IT. Încă am speranțe în această direcție. Sau mi-ar place să fiu fotograf de eveniment (nunți), este o meserie interesantă, care are continuitate.”


La momentul publicării articolului, Grațian și-a schimbat locul de muncă, dar a rămas în domeniul transporturilor.

2 comentarii