4-Xtremes – partea a 5-a: Aspecte șocante pe coasta de vest a Finlandei

Hailuoto este o insulă pe coasta de vest a Finlandei, în jumătatea nordică a țării. Aici există un mic aeroport, o fabrică de bere și o „supă finlandeză de vară“ extrem de gustoasă cu legume și somon. Să nu uităm de urmele de elan pe care le-am văzut pe terenul nisipos. Dar despre asta vom reveni mai târziu cu detalii. Pentru început însoțiți-ne cu circa 750 de kilometri în urmă, în orășelul-port Ekenäs din sud-vestul Finlandei. Acolo a început etapa aceasta din World Tour. Cu primele dintre multele surprize de pe teritoriul Finlandei.

Din perioada școlii știm că: finlandeza este foarte dificilă și nu poți deduce nicicum cuvinte dintr-o altă limbă. De aceea eram cu atât mai surprinși că am putut descifra nenumărate panouri în Ekenäs. Și asta pentru că am aflat abia la fața locului: în special aici, în sud-vest, mulți oameni vorbesc limba suedeză, mult mai prietenoasă pentru străini, și tot în suedeză sunt și panourile. De atunci am citit și ascultat o mulțime de cuvinte în finlandeză – și în mod categoric nu înțelegem niciun cuvânt. Ekenäs cu casele sale vechi și colorate din lemn și o mică piațetă în centru merită în orice caz o escală de vizitare.

Țânțari? Greșit!

De aici am pornit spre nord deoarece vrem să atingem Capul Nord înainte de prima zăpadă. Ne strecurăm prin sătucuri pescărești și camping-uri plasate în locații idilice. Cu cât înaintăm mai mult spre nord, cu atât este coasta mai puțin stâncoasă și cu atât mai des apar plaje netede, nisipoase. Copacii nu mai sunt atât de înalți ca în sud și există tot mai multe mlaștini. Pentru toate regiunile pe care le-am străbătut un lucru este valabil, din fericire: nu există aproape deloc țânțari.

Într-un loc de înnoptare de pe plajă, Mike a vrut să verifice plăcuțele de frână ale camionului nostru Axor. Ultima dată făcuse asta în martie 2019 – în Rusia, la schimbarea anvelopelor din timpul primului nostru tur „4-Xtremes“. Din păcate, șuruburile au fost atunci strânse atât de bine încât la deșurubarea celui de-al patrulea șurub cu amplificatorul de cuplu, cheia cu clichet s-a rupt în două deși era din oțel dur. Cu multe improvizații Mike a putut strânge la loc șuruburile deja desfăcute – și a trebuit să amâne deocamdată verificarea plăcuțelor de frână.

Până la genunchi în mlaștină.

Câteva zile mai târziu am vizitat un parc național situat în interiorul țării și am explorat o zonă mare de mlaștini. Cățeaua noastră Aimée de rasă ciobănesc belgian a alergat direct în mlaștină – și imediat a început să se scufunde. Am avut noroc că am putut s-o scoatem de zgardă. Ne-am putut da seama cât de mare și impresionantă este mlaștina abia când am ridicat dronele noastre în aer. 

După alte câteva zile de plimbări pe plajă am fost întâmpinați în tabăra noastră de un localnic cu totul neașteptat: un soldat. El ne-a înștiințat că aceasta este o zonă militară în care tocmai se desfășoară exerciții militare. Ce ne-a șocat cel mai mult: soldatul ne-a comunicat asta extrem de prietenos și s-a scuzat de faptul că zona interzisă nu era delimitată sau închisă corespunzător. Da, el chiar ne-a recomandat o altă plajă. Ne imaginăm că astfel de episoade s-ar fi derulat total diferit în multe alte țări.

Până atunci explorăm insula pe foste drumuri forestiere înguste, savurăm în port supa de vară menționată anterior – și montăm pe trunchiurile copacilor, în timpul plimbărilor noastre de seară, camerele noastre video pentru animale sălbatice de fiecare dată când descoperim urme de sălbăticiuni. Pentru că încă nu ne-am întâlnit cu niciun elan. Dar nu ne pierdem speranța.

Fotografii: 4-Xtremes