Juan Manuel Espinosa transportă 30 000 de litri din cel mai fin ulei de măsline

Reportaj

O mâncare bună.

în Andaluzia se află una din cele mai mari zone de cultură a măslinelor din întreaga lume. Uleiul de măsline presat acolo este o delicatesă – și se ridică, de regulă, cu camionul. Un tur cu Juan Manuel Espinosa.

Semiremorca și camionul Actros sunt una mai sclipitoare ca alta – în industria alimentară este totul curat.


Spania primăvara înseamnă ploaie, îngheț pe timpul nopții, ceață dimineața. Mercurul din termometre abia trece de limita de cinci grade, nici urmă de seninul mediteranean. E drept că teritoriul andaluz este cam departe de Marea Mediterană.

Și are și o serie de obstacole. Mai exact: Cei 375 kW ai camionului Actros 1851 proaspăt curățat al lui Juan Manuel Espinosa vin la țanc, pentru că urcarea e abruptă. Din fericire, Autostrada 4 are trei benzi, iar celelalte autovehicule pot depăși fără pericole. În apropierea vârfului Predictive Powertrain Control reduce alimentarea cu combustibil, pentru că sistemul știe ce urmează – următoarea pantă. Acul vitezometrului revine rapid la 60, 70, 80 – Juan Manuel întinde mâna spre maneta multifuncțională din dreapta și lasă retarderul să reducă mai mult viteza – ceva mai în față a rămas o mașină în drum și o bandă de circulație este blocată.



Se uită scurt către banda de pe contrasens, apasă de trei ori scurt pe claxon și ridică mâna în semn de salut. „Era Alfonso, un prieten. Și el face transporturi pentru Maria și tocmai se întoarce la Mengíbar“, spune Juan Manuel, în vârstă de 22 de ani. Maria Álvarez este proprietara firmei de expediții Sermatran. „Sermatran deține o semiremorca din inox și încărcătura, însă nu are autovehicule tractoare. Aici intervenim noi“, spune Juan Manuel. El conduce camionul Actros al tatălui său Antonio, care tocmai se ocupă de un al doilea camion al micii firme de familie – Juan Manuel va primi camionul său propriu. Astfel tatăl și fiul vor putea face drumuri în paralel.

Însă acum este pe drum spre Italia, pe un traseu cunoscut. „Pe aici merg cam la două săptămâni. Înainte de a împlini 21 de ani și de a putea conduce singur, l-am însoțit de nenumărate ori pe tatăl meu“, povestește el. Cu puțin înainte de vale accelerează din nou camionul Actros și își ia puțin avânt, pentru ca drumul pe următorul deal să nu fie atât de solicitant. 30 000 de litri din cel mai splendid ulei, adică în jur de 27 000 de kilograme trag în rampă din nou în direcția opusă.


30 000 de litri de ulei de măsline curg în semiremorcă. Francesco Fernandes (l.) de la depozitul din Mengíbar ajută la conectarea furtunului.
30 000 de litri de ulei de măsline curg în semiremorcă. Francesco Fernandes (l.) de la depozitul din Mengíbar ajută la conectarea furtunului.
Are doar 22 de ani, dar este deja de mulți ani pe drumuri în cabina șoferului – Juan Manuel Espinosa.
Are doar 22 de ani, dar este deja de mulți ani pe drumuri în cabina șoferului – Juan Manuel Espinosa.
Lucru curat din toate punctele de vedere – un recipient cu apă proaspătă de la semiremorcă permite oricând spălarea pe mâini.
Lucru curat din toate punctele de vedere – un recipient cu apă proaspătă de la semiremorcă permite oricând spălarea pe mâini.

„Uleiul de măsline este un dar – extrem de gustos și oferă de lucru multor persoane, printre care și nouă“, spune Juan Manuel. Spania este lider mondial pe piața producției de ulei de măsline. Cele mai mari zone de cultură se află între Jaén, Málaga, Córdoba, Granada și Sevilla. Aici se găsesc în jur de 175 de milioane de măslini pe o suprafață cultivată de două milioane de hectare. Centrul producției de ulei de măsline este regiunea din jurul orașului Jaén, în care se află și Mengíbar. Fenicienii au adus măslinii în Spania, romanii, urmașii acestora, au perfecționat cultura lor, iar maurii s-au ocupat de gustul fin, lăsând în urma lor și termenul arab Aceituna pentru măsline. „Decisivă pentru calitate este prelucrarea măslinelor imediat după culegerea lor din pom – și în niciun caz după ce cad pe jos de la sine. Din acelea se poate face doar ulei de calitate medie“, povestește Juan Manuel. Cea mai bună calitate se numește „Virgen Extra“ și se află la bord – destinația este un container din apropierea orașului Genova.


„Marina“ este scris cu litere argintii pe cabina șoferului, numele mamei lui Juan Manuel. Scaune din piele cusute cu culori deschise și elemente laterale negre, panouri de pardoseală asortate cu stea mare pe ele – nu încape îndoială că aici este zona pentru confort și papuci de casă. Deasupra aparatului de emisie-recepție îi păzesc două imagini cu sfinți pe Juan Manuel și pe tatăl lui, Antonio, iar lângă se află un calendar lunar. „De fapt eu știam de când aveam doisprezece ani că vreau să devin șofer de camion. De atunci am călătorit cu el cât de des am putut“, spune Juan Manuel.

Curățare meticuloasă după fiecare cursă.

Însă nu doar planificarea curselor și viața în cabina șoferului, ci și toate celelalte munci și le-a însușit în acești ani – manevrarea, prinderea și desprinderea semiremorcii, curățarea minuțioasă a semiremorcii după fiecare cursă, indiferent ce s-a transportat. Pentru că pe drumul de întoarcere, familia Espinosa aduc deseori lapte, ciocolată lichidă, concentrat de suc de portocale sau vin.

Iar o privire aruncată prin parbriz asupra panoramei regiunii Castilla-La Mancha arată că acestea există din abundență în Spania – în această regiune viile au înlocuit măslinii, nu doar câțiva, ci cât se vede cu ochii.

Munții abrupți s-au transformat aici în dealuri line. Prin curbe largi se întinde Autovía del Sur prin țară, care a adus Andaluzia mult mai aproape de Europa. Actros își ține banda la 1 200 de rotații pe minut, iar Juan Manuel zâmbește – astfel condusul este distractiv după dimineața obositoare.


Actros și măslinii – Spania este lider mondial de piață la producția de ulei de măsline.


Așa se face că termenul de densitate a traficului pare să vină dintr-o altă lume. Abia se poate distinge camionul care se deplasează în față, iar oglinda retrovizoare arată – pe lângă cabina albastru închis a șoferului și semiremorca argintie sclipitoare – un alt vehicul cu semiremorcă, deplasându-se în aceeași direcție. Aceeași imagine este și pe contrasens, între ele câteva autoturisme – condiții care semnalizează, de fapt, relaxarea profundă. Însă Juan Manuel este complet treaz – și în ultimul moment face o manevră rapidă de eschivă pentru a evita un câine care traversează autostrada cu un iepure în bot. „Există întotdeauna motive de a rămâne atent“, comentează el.


Soneria telefonului îi întrerupe gândurile. E Maria: „Cum merge, unde ești, e totul ok?“ „Da, aici e totul în regulă. Ies imediat la Tébar, îmi fac pauza și mă tratez cu o cafea bună.“ „Perfect. Venga!“ Și deja a închis dispecera exuberantă și bunica multiplă.

Juan Manuel pune semnalizarea și conduce pe Autovía del Este în direcția Valencia. Fluieratul înalt al turbocompresorului de gaze arse arată că din nou trebuie să se impună din nou camionul Actros – pe drumul către Marea Mediterană se află porțiuni serioase de urcare, iar panourile de avertizare semnalizează: „Precaution – Rachas de Viento“, rafale de vânt puternice zguduie dintr-o dată cabina șoferului. Bine că acum urmează o pauză.



„Uleiul de măsline este un dar – extrem de gustos și ne dă de lucru“

– Șoferul camionului Actros Juan Manuel Espinosa


Dimineața următoare nu mai e nicio urmă de rafale de vânt. Plumburie și nemișcată stă Marea Mediterană la dreapta autostrăzii. Ce bine: Acest lucru promite o trecere lină, pentru că din Barcelona se trece cu feribotul către Genova. 

Aseară a condus până la Tarragona, a mai alimentat odată camionul și a făcut pauză timp de unsprezece ore întregi. Revenind pe stradă, se observă imediat că se apropie de metropola Barcelona: traficul orei de vârf matinale nu mai are nimic în comun cu cursa de ieri de pe autostradă.



Nu contează, Juan Manuel a luat în calcul suficient timp și până la urmă mai așteaptă încă vreo oră și jumătate în fața terminalului, înainte de a conduce la pas în direcția feribotului. „Aici ajută puțină răbdare“, spune el în timpul așteptării, ia o lavetă și șterge podeaua cabinei șoferului. Aici nu are cum să fi rămas vreo firimitură sau vreun fir de praf, atât de grijuliu își tratează Juan Manuel autovehiculul. Dar așa este în industria alimentară, unde autovehiculele tractoare și semiremorcile sunt una mai sclipitoare ca alta – din interior și exterior.


Actros albastru, vapor albastru – imediat se îmbarcă pe feribot în direcția Genova.


Fotografii: Sebastian Vollmert
Video: Martin Schneider-Lau

10 comentarii