Transportul ridicat la rang de artă: cum a transportat firma Hasenkamp macheta vaporului „Bremen IV“ prin mijlocul orașului cu același nume

Firma Hasenkamp s-a dezvoltat foarte mult de la înființarea sa în 1903. Și tot timpul a rămas sub controlul familiei. În prezent Hans-Ewald Schneider conduce firma. Odată cu fiul său Thomas s-a ajuns deja la a cincea generație care lucrează pentru compania familiei. Thomas Schneider are prin urmare arta în sânge. Și a fost mai apropiat de artă decât mulți oameni. „Ca adolescent am avut voie să însoțesc transportul armatei soldaților de teracotă din Xian“, își amintește el. Thomas Schneider a lucrat încă de tânăr ca ajutor în firma familiei. „Am experimentat transporturi fascinante, de la descoperiri vechi de milenii din orașele scufundate lângă Alexandria din Egipt și până la coloana sf. Bernward din domul din Hildesheim“, explică el. Astfel înțelegi de timpuriu ce valoare inestimabilă are arta. Iar familia transmite mai departe angajaților aceste valori. Dintre cei 250 de angajați din Köln – la nivel global sunt peste 1000 – 70 sunt șoferi. „Și fiecare dintre ei face un curs special de tehnician în domeniul artei“, susține Schneider. „La noi toți șoferii au fost școlarizați pentru domeniul ambalajelor și transportului de mărfuri prețioase și sensibilizați pe tema artei.“

La locul faptei, șase astfel de specialiști în domeniul transportului îi salută pe responsabilii muzeelor și încep imediat munca. Ședință de consiliere la macheta „Bremen IV“. Bărbații poartă pulovere albastru închis și mănuși albe de mătase - arată ca niște majordomi. Și procedează la fel de prudent. Cu mare grijă vaporul este pregătit pentru transport și asigurat cu chingi de fixare.

Prima escală: parterul. aici așteaptă lada de lemn. Mai întâi cărătorii trebuie să se descurce fără cutie pentru a coborî 60 de trepte și o casă a scărilor îngustă. La ridicare se trage lung și adânc aer în piept. „Între 150 și 200 de kilograme“, apreciază Anton Sindilj. A apreciat exact să planifice șase cărători. Treaptă cu treaptă, macheta se apropie de lada de protecție. Comenzi scurte răsună în muzeu: „Stop! Înapoi! Opriți!“ Cine a participat o dată la o mutare știe că aceste cuvinte nu-și fac întotdeauna efectul. Cu totul altfel stau lucrurile la oamenii de la Hasenkamp. Vaporul ajunge în siguranță în „portul de lemn“. Acolo mai primește un strat suplimentar de perne, folie cu bule și catarame.

Nici încărcarea în camionul Atego nu creează probleme. Iar macheta „Bremen IV“ pleacă precum fratele ei mai mare în voiajul inaugural. La destinație urmează algoritmul invers: kilograme ridicate cu opintire, gemete, pauze, din când în când opriri. „Împreună cu lada, macheta cântărește cu 100 de kilograme mai mult“, gâfâie Sindilj. Unul dintre bărbați se distrează: „Slavă Domnului că am mâncat deja azi un șnițel.“

După exact patru ore, călătoria se încheie. Macheta vaporului stă în siguranță în noua locația din Muzeul Focke. La babord, inscripția „Bremen IV“ strălucește în lumina caldă a soarelui care pătrunde prin fereastră. Catargul de filigran este neschimbat. Sforile aurii, care imită frânghiile și funiile marinărești, se odihnesc intacte la fața locului. Cei șase bărbați zâmbesc satisfăcuți. Hasenkamp și-a respectat încă o dată cel mai important principiu. „Cel mai bun lucru care i se poate întâmpla artei: nimic!“