141 tone: Thomas Wunderle transportă fațada completă a unei case

Precum culisele unui teatru, partea in fațadă este prinsă cu două automacarale – are o lungime de 21 de metri, o înălțime de aproximativ cinci metri și o lățime de aproximativ un metru. Fără să fie neapărat impunătoare, în pofida dimensiunilor, este vorba despre o parte din peisajul urban al orașului Hamburg: fațada unei case de la sfârșitul secolului XIX. Cu mai bine de un an în urmă, întreprinderea JaKo Baudenkmalpflege [din domeniul conservării clădirilor-monument] a divizat fațada completă pe etaje și a separat-o de restul casei. Ulterior, cele șapte părți au fost depozitate într-o zonă industrială. A sosit vremea transportului retur. În ceea ce privește lucrările de transport și de demolare, JaKo se bazează pe know-how-ul societății Max Wild. Nu se poate dispensa însă de Thomas Wunderle și de Actros-ul lui de până la 250 de tone

Așteptarea eliberării traseului.

Thomas aplică lovituri puternice de ciocan și fixează astfel un știft de siguranță în construcția metalică care menține partea din fațadă pe poziție. Aproximativ 20 de angajați ai JaKo și Max Wild lucrează la randament maxim, pentru a putea pleca la timp îndată ce se eliberează traseul. Înainte de plecare, un expert verifică lățimea, lungimea și înălțimea cadrului de susținere. Se verifică de asemenea numărul axurilor și greutatea în cauză. 141 de tone, 4,80 de metri lățime, 4,40 metri înălțime, 32 metri lungime.

Se pun în mișcare 141 de tone.

Ora 22:00. Prin stația radio, se comunică semnalul de plecare. Thomas se asigură în oglinda din dreapta și ia piciorul de pe frână. Încet, se pun în mișcare cele 19 osii și se continuă deplasarea spre șosea cu spatele, prin poarta locului de depozitare. Datorită axurilor din spate cu direcționare forțată, autotractorul este surprinzător de flexibil. Destinația se află la șapte kilometri de centrul orașului Hamburg. Thomas cunoaște traseul. „Considerăm că este important să examinăm totul înainte și să fim pregătiţi pentru fiecare particularitate.” Primul loc din listă îl ocupă podurile: În cazul în care transportul trebuie să treacă peste un pod, acesta din urmă trebuie să poată susţine greutatea impresionantă. În cazul în care se trece sub un pod, acesta trebuie să aibă înălțimea corespunzătoare. Cu câteva manevre de viraj inteligent, Thomas evită astăzi trei astfel de obstacole.

Totuși, Podul Kennedy peste râul Alster nu poate fi ocolit. La intersecția de după pod începe cea mai dificilă parte a traseului: destinația se află la capătul unei străzi înfundate. Astfel, transportul poate intra pe șantier numai cu spatele. Poliția blochează intersecția pentru scurt timp. Colegul lui Thomas merge în spatele transportului și îl ghidează. Nici această parte a traseului nu îl nelinişteşte pe șofer: „Aici este încă relativ simplu, pentru că nu ești nici în pantă, nici în curbă”, spune acesta. Cinci minute mai târziu, partea cu numărul unu a fațadei a ajuns la destinație.

Aceasta se va descarca apoi a doua zi.

În după-amiaza zilei următoare. Sarcina lui Thomas nu s-a încheiat încă. Noaptea și-a petrecut-o în Actros. El conduce 4163-ul de trei ani și este încântat de acesta. „În special ambreiajul Turbo-Retarder este cu adevărat genial. Înainte, toate manevrele trebuia să le fac cu ambreiajul normal. Îți era mereu teamă că încărcătura va rămâne pe loc în orice moment.” După peste 20 de ani de experienţă în domeniul transporturilor agabaritice, din care opt ani la societatea Max Wild, acesta știe despre ce vorbește. Își aduce aminte de prima misiune cu Actros-ul. „A trebuit să conduc imediat pe un șantier deosebit de îngust. Spațiul liber era de câțiva centimetri, pe toate laturile. A trebuit să dau mereu ba în față ba în spate, iar ambreiajul Turbo Retarder și-a făcut treaba foarte bine. Din acel moment, sistemul m-a convins.”

Și de data aceasta, ambreiajul Turbo Retarder îi este de ajutor lui Thomas. Acesta ia piciorul de pe frână și lasă transportul să ruleze înapoi ultimii metri. Din acest moment nu mai trebuie să conducă, ci să supravegheze.

Înapoi la fața locului.

Echipa JaKo Baudenkmalpflege prinde cablurile cu chei de tachelaj enorme de partea de fațadă. Thomas balansează ciocanul – acum trebuie să scoată știfturile de siguranță. Între timp, a trecut după-amiaza și s-a făcut seară. Partea din fațadă este ridicată în lumina farurilor macaralei. Pe latura frontală a clădirii noi, se va amplasa și se va prinde o bucată de clădire veche de 100 de ani. Iar în timp ce aceasta se apropie încet de locul predestinat, Thomas se gândește deja la al doilea etaj a cărui fațadă urmează să o aducă.

Fotografii: Christoph Börries