Mercedes ServiceCard: Cum profită de acest card firma de transport Köppen din Duisburg

Plin de praf, carbonizat, pierdut? În bazinul minier Ruhr oamenii sunt obișnuiți să lupte – chiar și împotriva clișeelor. Aici te ridici după ce cazi. Încă o dată și încă o dată. Și câteodată la sfârșit ieși câștigător. Precum familia Köppen. Cu peste 100 de ani în urmă începe povestea firmei de transport din suburbia Meiderich a orașului Duisburg. Străbunicul Köppen transporta pe atunci produse în domeniul lactatelor. Cu ajutorul unei trăsuri și a unui cal bine ținut în frâu livra canistrele țăranilor în bazinul Ruhr.

Astăzi, 80 de containere părăsesc zilnic curtea firmei Köppen GmbH. Rezervoarele sunt depozitate pe 23 000 de metri pătrați sub cerul plumburiu. Clienții nu mai sunt demult țărani care vând produse lactate. Köppen leagă halele de producție ale industriei chimice de pe Rin și de pe Ruhr cu terminalele de containere ale regiunii, ca și cu marile porturi din zonă. Între substanțele transportate se numără izocianat, rășină epoxidică și naftalină. Domeniul lor de utilizare este la fel de variat precum al produselor industriei chimice: de la adezivi pentru construcția navelor și până la materiale sintetice spongioase, săpunuri și insecticide.

În plus, firma oferă servicii de reparare și curățare a containerelor. Un depozit special este inclus în pachetul de servicii complete: în curtea firmei, materialele periculoase pot fi încălzite cu abur, apă caldă sau curent. „Unele substanțe chimice sunt încărcate la 80 de grade și cristalizează la 40 de grade“, afirmă Jochen Köppen, care conduce firma de familie în a patra generație. „Asta înseamnă că un produs dintr-un container devine în întregime solid când ajunge în largul mării. Odată ajuns în Europa trebuie din nou încălzit înainte de livrare.“ În această zonă, oferta de o asemenea amplitudine este lipsită de concurență.

De la lapte la chimie.

Firma a străbătut un drum lung pentru a ajunge de la produse lactate la substanțe chimice. Un drum marcat de război și crize în cadrul familiei Köppen, dar și caracterizat de coeziunea familiei și de relațiile de parteneriat. Un astfel de partener este Michael Steirl. De zece ani acesta furnizează flotei Köppen serviciul Mercedes ServiceCard. „Noi rezervăm din timp numerele de înmatriculare. Imediat după ce Mercedes-Benz ne-a trimis numărul șasiului noi comandăm cardul“, spune Jochen Köppen.

Toate autovehiculele sunt dotate suplimentar cu UTA One Box pentru plata taxei de drum. Pe lângă alimentarea fără bani cash, firma Köppen este ajutată în caz de defecțiune tehnică de cardul Mercedes ServiceCard oferit în cooperare cu UNION TANK Eckstein GmbH & Co. KG (UTA). „Îmi aduc aminte de prima dată când am folosit cardul în cadrul reparației unui cablu defect de aer comprimat. Am fost surprins cât de rapizi au fost băieții de la atelierul auto.“ Steirl completează: „Este un lucru foarte valoros. Mai ales atunci când trebuie să fiți în port la doisprezece fix.“

Iar șoferii firmei Köppen ajung deseori acolo. „Circa 50 la sută din cifra noastră de afaceri rezultă din transporturile transoceanice“, explică Jochen Köppen. „Celelalte 50 de procente se bazează pe transporturi auxiliare în traficul mixt european: Europa de sud-est și Scandinavia. Cea mai îndepărtată destinație continentală se află undeva la 1000 de kilometri în Italia.“ Firma Köppen GmbH deservește în prezent cu servicii logistice 200 de clienți din industria chimică.

Nu a fost întotdeauna așa. Lapte, materiale excavate din porturi, pietriș, chiar uleiuri minerale – s-a trecut prin toate. Apoi a venit criza prețului la țiței. La mijlocul anilor `80 firma încă avea peste 100 de unități de tractare și 160 de semiremorci. Până când cel mai mare client a dat faliment. În 1993 a urmat insolvența. Căderea. Ridicarea de jos. Gata cu benzina, acum mergem pe chimie. Astăzi flota are 50 de autovehicule dintre care 46 sunt marca Mercedes. Dintre cei 170 de angajați ai firmei Köppen, 62 sunt șoferi.

În centrul bazinului Ruhr.

Se deplasează zilnic pe lângă parcele de grădini, cârciumi, așezări miniere și turnuri de mină. Trec pe lângă coșuri fumegânde și traversează conducte cu straturi groase de rugină, din care ies buruieni și mesteceni mici. Acesta este bazinul Ruhr – cu cei circa cinci milioane de locuitori pe o suprafață de 4435 kilometri pătrați este cea mai mare aglomerație urbană a Germaniei.

Aici a crescut Jochen Köppen. El se plimbă prin sala de curs de pe terenul firmei sale, în care sunt instruiți 20 de ucenici. Pe pereți: poze din albumul de familie. Jochen Köppen privește spre trăsurile cu canistre de lapte și spre șoferii care pozează mândri în fața camioanelor lor. La fel ca tatăl său Hans-Wilhelm Köppen, și bărbatul de 55 de ani a învățat meserie de la zero. „Pe vremea aceea era visul meu: să schimb uleiul, să spăl camioane și cândva să ajung să le conduc singur pe șosele.“

Astăzi tatăl și fiul sunt amândoi la conducerea firmei. Tânărul ca director executiv, bătrânul ca director general senior se ocupă de lucrările de reconstrucție de la filiala din Duisburg. Plin de praf, carbonizat, pierdut? Parcă sună altfel.

Fotografii: Michael Neuhaus