La drum prin Bremerhaven cu Chris Schügner și camionul său Actros 1843 – un camion cu o culoare specială

„De fapt, vroiam să studiez Logistică“, relatează Chris Schügner. „Mi se păreau fascinante procedurile care au loc în producția și distribuția de mărfuri.“ Condusul camioanelor trebuia să fie numai o rampă de lansare, după bacalaureat. Chris a absolvit cu entuziasm școlarizarea ca șofer profesionist de camioane, efectuată în cadrul Spedition Glomb. „Am putut scurta perioada la doi an și jumătate și apoi a devenit rapid limpede faptul că această meserie pur și simplu îmi place foarte mult.“ Așadar, atunci când a primit oferta de angajare permanentă la compania Glomb, nu a fost nevoit să se gândească de două ori. „Condusul este ceea ce îmi place să fac!“

Cinci ani mai târziu, tânărul în vârstă de 26 de ani nu își regretă decizia – din contră: „Am posibilitatea de a ajunge la destinații unde alții își petrec concediile“, se bucură el. Și mai adaugă: „Am parte de mult respect.“ Căci tânărul născut în Bremerhaven transportă tot ce este necesar nu numai pentru foștii săi colegi de școală.

Totul se învârte în jurul orașului Bremerhaven.

Ceea ce pentru Chris reprezintă normalitatea de zi cu zi, pentru vizitatori este impresionant: în cel de-al doilea port maritim al Germaniei se găsesc nu numai 14 spații generoase de ancorare pentru vapoare care transportă containere de mari dimensiuni, ci, cu o secțiune de aproape cinci kilometri, unul dintre cele mai lungi cheiuri din lume. Deja de la mare distanță, podurile uriașe pentru containere indică poziția râului Weser. Anul trecut pe aici au trecut 5,5 milioane TEU. Circa 51 la sută dintre cutii ajung în interiorul țării cu ajutorul camioanelor.

Prima sarcină a zilei de astăzi pentru Chris este preluarea unui container gol de la stația 4 dedicată șasiurilor. Odată ajuns acolo, Chris comunică numărul locului său de parcare, număr care este apoi transmis electronic către șoferul „Van Carrier-ului“. Sarcina acestor auto-macarale este deplasarea containerelor în incinta terminalului. În doi timpi și trei mișcări, containerul este poziționat. Acum mai trebuie verificată închiderea și apoi se poate porni la drum.

Alegerea unei culori neobișnuite.

Ajuns înapoi la sediul firmei, Chris își preia documentele pentru următoarea sarcină. Chiar și pentru cei care nu sunt din zonă, clădirea aflată în apropierea terminalului ar fi greu de ratat: steagurile roz sunt mult prea bătătoare la ochi. 

Această culoare se regăsește peste tot: toate cele 60 de camioane ale companiei, precum și cele 120 de șasiuri dedicate transportului de containere și cele cinci vehicule cu platformă joasă sunt vopsite în această nuanță veselă. În anii 1980, portul nu era păzit – iar această culoare reprezenta o protecție anti-furt excelentă. Zece ani mai târziu, rozul este culoarea emblematică a companiei, de care toți angajații sunt mândri.

Și pe șosea, aceste camioane atrag atenția. „Atunci când aprovizionez pentru prima dată o firmă nouă, în 90 la sută din cazuri sunt abordat cu privire la culoare“, povestește Chris. „Copiii care mă văd, râd și arată camionul cu degetul.“ Și în Wörth, angajații Mercedes-Benz știu exact că aceste camioane vesel colorate merg la Bremerhaven.

Un adevărat fan al vehiculelor cu stea.

Chris și camionul său Actros fac transporturi interurbane prin întreaga Germaniei și țările învecinate. În mod special, el apreciază drumurile naționale puțin circulate, precum și cursele prin Suedia și Austria. „Cu cât mai departe, cu atât mai bine“, este el de părere.

Faptul că acest camion Actros este echipat cu „practic tot ceea ce se poate comanda de la Mercedes-Benz“, reprezintă un alt aspect pozitiv al meseriei sale. Cu mândrie, prezintă asistentul la virare, care îl avertizează atât vizual, cât și acustic, atunci când ceva se mișcă în unghiul mort.

Deoarece conduce singur camionul, și-a amenajat cabina șoferului după gusturile sale: piele de struț albă pe masă și pe podea și o baghetă luminoasă montată de el însuși, cu mici becuri ale cărei culori le poate controla electronic – desigur, rozul este nelipsit. Faptul că are ocazia să conducă un camion cu stea în meseria sa îl bucură nespus. „Și în privat conduc numai Mercedes“, subliniază el. „Am făcut o dată o cursă de probă cu un V8 și m-am îndrăgostit pe loc.“ În plus, el mai are un vechi model 124 (an de fabricație 1989) acasă, „autovehiculul meu de vreme bună“, spune el zâmbind.

Singurul dezavantaj al camionului: din motive care țin de asigurare, nu o poate lua cu el pe prietena sa, Jessi. Însă într-o fotografie din rama foto digitală de pe tabletă și de pe un ecuson aflat pe consolă, ea îl însoțește totuși. Și o va face și în continuare: „Prietena mea și cu mine tocmai suntem în căutarea unei case“, povestește el.

Fotografii: Christian Schmid
Video: Erik Rossel/PRH