Chemarea muntelui: camionul Arocs este cel mai bun însoțitor al echipei Citem
Autovehicul & tehnică
Artă alpină – cum abordează alpiniștii și șoferii de camion de la Citem pantele abrupte.
Aici sus nu există decât drumuri forestiere – care însă nu reprezintă o provocare prea mare pentru experimentatul șofer al camionului Arocs, Alain.
„Aduc adesea materialul din jumătate din Franța.“
– Alain Stephan, șofer de Arocs
Câțiva metri și Pak va ajunge la destinație. Cu brațul drept prinde o proeminență în stâncă și se trage cât mai aproape de peretele de stâncă. Îi ajunge coarda pentru a fi suficient de mobil? În mâna stângă ține plăcuța din oțel care urmează să fixeze plasa, exact în acest punct. Câțiva metri mai încolo, colegul său Franck bombăne încetișor ca pentru sine, picături de sudoare li se scurg pe ceafă. Deși aceasta este rutina lor zilnică, nu este o joacă de copii.
Franck fixează o parte a plasei care va asigura ulterior peretele de stâncă.
Deja de ieri, Pak – al cărui nume întreg este Pierre-Alexandre Keller – și colegii săi au pregătit montarea plasei. Asta înseamnă să se cațere în pantă, să facă găuri în stâncă și apoi să înșurubeze tijele filetate. Nici asta nu este o muncă ușoară. Fiecare tijă filetată va susține o placă din oțel cu dimensiunea de 30 ori 30 de centimetri și cu o greutate de mai multe kilograme, pe care bărbații o montează acum și o asigură cu piulițe. Plasa din oțel se mișcă în tot acest timp, ceea ce înseamnă de fiecare dată o mică furtună de pietricele care le cad peste cască și ochelarii de protecție. Echipamentul individual de protecție este absolut indispensabil.
Fiecare ancorare în parte înseamnă muncă dificilă. „Până când plasa va ține, vom avea nevoie de aproximativ 100 de bucăți“, explică Pak. Alpinistul în vârstă de 30 de ani lucrează de un an pentru Citem. Compania din Saint-Jean-de-Maurienne, în apropiere de Grenoble, în Alpii francezi, este specializată în lucrări de construcții în munți. În centrul activității se află asigurarea abrupturilor și pereților de stâncă, pentru a proteja șoselele, clădirile și edificiile împotriva căderilor de pietre, în cazul de față fiind vorba despre o hidrocentrală. În spatele peretelui de stâncă, un canal de răcire merge înspre adâncuri. Turbinele hidrocentralei transformă energia apei din munți în energie electrică.
Cât mai sus posibil.
Însă alpiniștii sunt numai capătul unui lanț de specialiști de care este nevoie pentru ca plasele din oțel să ajungă pe munte. La început se află Alain Stephan. Cu ajutorul camionului său cu trei axe, un Arocs 2651, el transportă echipamentul, mașinile și materialele cu o greutate de mai multe tone cât mai aproape de șantier posibil. „Dacă trebuie, livrez material din jumătate din Franța“, spune Alain, care practică această meserie deja de 22 de ani.
El încarcă materialele necesare pentru șantier, precum role din oțel, ancore din oțel, compresoare și alte autovehicule pentru construcții din depozit, la aduce la tabăra din apropierea șantierului și la poziționează în mod optim pentru următoarea muncă specializată – transportul cu elicopterul. Astfel, camionul Arocs acumulează cel puțin la fel de multe ore de operare ca macara în contorul orelor de funcționare ca și ore de deplasare.
Cu material de la Marina militară pe munte.
Alain a așezat rolele groase de grilaj de sârmă zincată pe o pajiște din imediata apropiere de drumul forestier, pregătite pentru elicopter. Bărbații de la Citem stau laolaltă și beau rapid o cafea. Role cu o lățime de patru metri, cu o grosime a sârmei de 2,7 milimetri, plase și mai dure, de tipul celor utilizate pentru blocarea submarinelor – așa ceva nu prea se găsește la magazinele de bricolaj, nu? Alain râde. „Mult timp am putut apela la rezervele Marinei. Însă stocurile s-au epuizat. Acum ne acoperim necesarul cu ajutorul unui producător rus“, spune el.
Lui Alain i-ar plăcea la nebunie să poată rezolva întregul transport cu ajutorul camionului său Arocs. Însă singurul drum în direcția șantierului se termină într-un sat de munte la mai mulți kilometri de aici. Restul drumului trece pe drumuri neasfaltate și forestiere, pentru care sunt necesare autovehicule adaptate pentru off-road. Iar pentru cei 100 de metri până la proeminența în stâncă unde bărbații trebuie să instaleze materialul, nu mai există nici un fel de drum. „Astfel nu avem nici un fel de altă alternativă decât utilizarea elicopterului“, spune Alain.
În plus, această slujbă este o permanentă competiție contra cronometru. Asigurarea pantelor costă statul francez probabil mai multe sute de milioane de euro pe an. Așadar, Citem are mult de lucru, însă și vremea trebuie să fie bună. Iarna nu se pot efectua astfel de lucrări. Atunci când vremea este rea, nici elicopterul nu poate zbura, nici Pak și ceilalți băieți nu pot lucra la peretele de stâncă. Chiar și în timpul sezonului construcțiilor apar schimbări bruște de vreme – acestea sunt condițiile la înălțimi alpine.
„Ne bucurăm de vreme minunată. Dacă nu astăzi și acum, atunci când să mai ajungă plasele sus?“, spune Pak. Un sunet tot mai puternic, de la palele elicei, anunță sosirea elicopterului. Bărbații își pun protecțiile auditive pe urechi – elicopterul aterizează la o distanță de numai 50 de metri. După o scurtă discuție cu pilotul, acesta își ia din nou zborul.
Totul trebuie făcut rapid.
Prima plasă zboară spre depozitul de deasupra peretelui de stâncă. Pentru aceasta, grupurile motopropulsoare trebuie să lucreze corespunzător: greutatea rolelor trage mult în jos. Colegii de la Citem pregătesc deja următoarea rolă. Imediat ce elicopterul se întoarce, următoarea rolă trebuie fixată în cârlige. Totul trebuie făcut rapid, căci fiecare minut de exploatare a elicopterului costă. Dacă nu se lucrează extrem de eficient, acest proiect va deveni o afacere în pierdere pentru companie.
Înapoi la Pak și Franck. Aceștia stau acum pe cornișa îngustă de deasupra peretelui de stâncă. Pak savurează priveliștea: „Iubesc munții. Nu mă pot sătura de ei.“ Pe lângă munca sa la Citem, el mai face și un curs de ghid montan. Însă nu-i rămâne prea mult timp pentru a visa la următoarea aventură alpină. Astăzi trebuie să ancoreze toate plasele din oțel în stâncă. În zilele următoare se prognozează o schimbare a vremii. Proiectul ar fi în pericol.
Cască, ochelari, protecție auditivă, mănuși – Pak în echipament de lucru.
Ultimele retușuri.
Coasta este pregătită perfect pentru plase – copacii ale căror vârfuri treceau peste prăpastie au fost deja îndepărtați de băieții de la Citem, pietrele și bolovanii desprinși din peretele de stâncă au fost stăviliți și astfel, metru pătrat cu metru pătrat, zona a fost pregătită pentru montarea plaselor. Echipa din jurul lui Pak avansează bine. Secțiunile critice ale peretelui de stâncă sunt acoperite, iar zona de la piciorul peretelui este asigurată. Mâine urmează ultimele retușuri.
Alain mai coboară o dată în vale, pentru a încărcare material pentru o carieră de piatră aflată în munții de pe cealaltă parte. Acolo, o altă echipă Citem asigură pantele. Pe întregul traseu, la dus și întors, el circulă pe o șosea neconsolidată. „A, nu e nimic dramatic“, spune el, dă nepăsător din mână și trage după sine ușa șoferului.
Fotografii: Alex Kraus
Comentariu
Pentru a adăuga un comentariu, te rugăm să te autentifici.
4 comentarii
Die Bilder sind ziemlich aussagekräftig.
Die Bilder sind ziemlich aussagekräftig.
Grüße Jörg 👍💪👍💪👍💪⛟😎
Grüße Jörg 👍💪👍💪👍💪⛟😎