Șoferiță de camion la a trei generație

Pentru Paulina, care întotdeauna a avut o slăbiciune pentru motoare, puțină aventură nu strică niciodată.

„Când eram mică, nu numai că am călărit mult, dar am participat cu plăcere și la motocross. Și motocicleta de cross de la noi din garaj a avut până la urmă nevoie de o pauză“, povestește Paulina.

„Țin minte că atunci când mergeam la călărie, mereu se discuta despre ce remorcă pentru cai poate fi tractată cu ce mașină și de ce tip de permis de conducere au nevoie părinții. Eu mă gândeam pe atunci mereu că îmi doresc să conduc camioanele mari, aflate pe șosele!“

La un moment dat, caii putere au devenit mai interesanți decât cei patrupezi și în mintea Paulinei a încolțit ideea de a sta pe propriile picioare. În anii șaizeci, bunicul ei a înființat o companie de transporturi care a fost preluată ulterior de către tatăl ei.

„Când eram elevă, conștientizam faptul că tatăl meu trebuia să muncească din greu pentru a ține compania pe picioare – și asta indiferent de vreme. Îmi doream să pot oferi ceva înapoi cândva. Deci în gimnaziu am ales o specializare dedicată autovehiculelor – și a fost cel mai bun lucru care mi s-ar fi putut întâmpla!“

Tatăl Paulinei nu a fost tocmai entuziasmat inițial și a fost de părere că fiica sa nu ar trebui să se supună stresului din acest domeniu de activitate. Însă atunci când Paulina a început să acumuleze tot mai multe cunoștințe, în timp, a început să vadă lucrurile cu alți ochi.

„Când am împlinit 18 ani, am obținut în martie permisul de conducere pentru autoturisme și în decembrie pe cel pentru camioane. După câteva luni am obținut și dreptul de a conduce autovehicule tractoare. Pur și simplu sunt făcută pentru meseria asta“, rezumă ea râzând.

Cenușă și zgură.

După mai multe etape de practică la alte companii de transporturi, Paulina a început într-un final să lucreze la compania tatălui ei. Pentru început, tatăl și fiica împărțeau un model Arocs cu semiremorcă basculabilă, cu care transportau în schimburi duble zgură și cenușă pentru compania Stockholm Exergi (fosta Fortum). După numai o jumătate de an s-a încheiat un contract pe termen lung cu același client, care implicat un număr semnificativ mai mare de curse. Astfel a fost achiziționat un al doilea camion pentru Paulina, care a devenit în același timp și asociat în firmă.

Și în cazul acestui camion, alegerea s-a oprit la Mercedes-Benz, de această dată însă la un model Arocs cu semiremorcă basculabilă telescopic. Acum Paulina transportă pe durata celor șase luni de iarnă cenușă și zgură pentru Stockholm Exergi, în timp ce transporturile pe timp de vară includ de la containere până la mașini, practic orice este nevoie.

„De lucru avem întotdeauna! De când am preluat camionul, nu a existat nici o singură zi în care să fie nefuncțional.“

„Mercedes-Benz oferă pur și simplu cele mai bune contracte și servicii legate de service! Plătim un tarif lunar fix și astfel nu trebuie să ne batem niciodată capul cu cât costă o anumită măsură sau dacă poate ar fi mai ieftin să facem noi lucrurile. Astfel ne putem baza întotdeauna pe faptul că nu vom avea parte de surprize neplăcute. Nu trebuie decât să sun în prima parte a zilei, iar seara angajații service-ului preiau autovehiculul – căci știu foarte bine că în timpul zilei acesta trebuie să fie funcțional.“

În timpul săptămânii, Paulina se trezește la ora 03:45 și efectuează apoi patru curse dus-întors între centrala Högdalen și instalația de sortare din Södertälje.

„Îmi place la nebunie acest traseu! În plus, ne oferă un venit stabil și astfel o asigurare bună pentru viitor.“

„Trebuie să știi să apreciezi valoarea lucrurilor.“

De câțiva ani, tot mai multe femei se așează la volanul unui camion, iar Paulina a avut parte aproape exclusiv de reacții pozitive.

„Între timp, multe companii de transport angajează chiar cu mare plăcere șoferițe de camion“, ne povestește ea.

„Cred că probabil femeile conduc puțin mai atent decât bărbații și astfel cauzează mai puține daune.“

„Trebuie să știi să apreciezi valoarea lucrurilor“, subliniază Paulina.

„Pe viitor, ne dorim ca firma noastră să crească și viitorii angajați trebuie să fie conștienți de asta. Ei trebuie să înțeleagă că transportăm bunuri valoroase, pentru care altcineva a plătit scump. Nu aș angaja însă numai femei. Părerea mea este că lucrurile se desfășoară cel mai bine în echipe mixte.“

Dacă, la fel ca Paulina, încarci și descarci de mai multe ori pe zi un camion în același loc, nu ai contact cu prea mulți oameni. Ea compensează însă la sfârșitul de săptămână. Atunci își face apariția mașina ei Chevy Biscayne, an de fabricație 1958. O mașină americană clasică, în patru uși.

„Această mașină nu este un autovehicul lucios, ținut numai în garaj, însă nu este nici o rablă. Este pur și simplu un autovehicul util, cu exact acel nivel de „grozav” de care este nevoie. La sfârșit de săptămână au mereu loc pe undeva întâlniri mari, unde majoritatea oamenilor sunt cu ceva ani mai în vârstă decât mine.

Dar nu iau mereu Chevy-ul cu mine. Sincer, mai des merg cu modelul Arocs. Cu iluminarea generoasă cu leduri și numeroasele detalii din oțel inoxidabil, și el atrage destule priviri.“

„Îmi place la nebunie să merg la întâlniri ale șoferilor de camioane. Poți face schimb de idei fără stres și te poți conversa relaxat cu oameni simpatici. În plus, șoferii de Mercedes-Benz formează o comunitate foarte specială. Intrăm în legătură unii cu alții prin RoadStars și apoi facem și cunoștință în viața reală, la întâlniri.“

„Ținem aproape unii de alții și ne simțim pur și simplu bine împreună. Când întâlnim pe șosea alte camioane cu steaua pe grilajul radiatorului, ne salutăm –ca și cum am fi pe drum într-o mașină americană de epocă!“