Familia Kammermann înaintează spre polul frigului în ciuda tuturor obstacolelor – partea a 9-a
Serial: 4-Xtremes
Drumuri peste râuri înghețate, întâlniri cu cai din Iakuția și minus 40 de grade în cabina șoferului: o etapă neobișnuită pentru cuplul Kammermann. Partea a 9-a a serialului nostru.
Stăpân și cățel înfofoliți la fel: la temperaturi exterioare de până la 40 de grade cu minus era deseori și în cabina șoferului ger de crăpau pietrele.
Termometrul indică minus 15 grade și se simte de parcă ar fi primăvară. Atât timp cât temperatura nu coboară sub minus 20 de grade nu avem nevoie de mănuși. Timp de mai mult de o lună am avut parte de ger și ne-am obișnuit cu asemenea temperaturi. Da, am ajuns la Oimiakon, al treilea nostru loc extrem din Orientul îndepărtat al Rusiei. Dar să le luăm în ordine, pentru că drumul într-acolo a fost la fel de spectaculos ca destinația în sine.
Câteva zile după ultimul nostru reportaj am văzut în întuneric – din cauza zilelor scurte am călătorit și în timpul serii – cum se ridică brusc flăcări de sub cabina de dormit. Mike a oprit și a sărit imediat cu extinctorul în cabina de dormit. Abia după câteva secunde lungi de groază am înțeles ce se întâmplase: aici nu ardea nimic, ci se scurgea ulei din cutia de distribuția și se vaporiza în contact cu componentele fierbinți ale camionului. Datorită luminilor de poziție ale camionului de sub cabină, acest proces arată precum flăcările.
În ritm de melc am mers până la următorul popas de pe șosea și am petrecut în nesiguranță una dintre cele mai reci nopți de până acum. În dimineața următoare termometrul continua să arate minus 45 de grade. Acum am văzut că se scursese foarte mult ulei, dar n-am văzut de unde. Am reumplu rezervorul de ulei, dar n-am avut suficient pentru a atinge nivelul dorit.
Zăpadă cât vezi cu ochii: în iarna siberiană, cuplul Kammermann a trăit zile ce-i drept scurte dar strălucitor de frumoase.
Zăpadă cât vezi cu ochii: în iarna siberiană, cuplul Kammermann a trăit zile ce-i drept scurte dar strălucitor de frumoase.
Zăpadă cât vezi cu ochii: în iarna siberiană, cuplul Kammermann a trăit zile ce-i drept scurte dar strălucitor de frumoase.
Zăpadă cât vezi cu ochii: în iarna siberiană, cuplul Kammermann a trăit zile ce-i drept scurte dar strălucitor de frumoase.
Zăpadă cât vezi cu ochii: în iarna siberiană, cuplul Kammermann a trăit zile ce-i drept scurte dar strălucitor de frumoase.
Zăpadă cât vezi cu ochii: în iarna siberiană, cuplul Kammermann a trăit zile ce-i drept scurte dar strălucitor de frumoase.
Zăpadă cât vezi cu ochii: în iarna siberiană, cuplul Kammermann a trăit zile ce-i drept scurte dar strălucitor de frumoase.
Zăpadă cât vezi cu ochii: în iarna siberiană, cuplul Kammermann a trăit zile ce-i drept scurte dar strălucitor de frumoase.
Zăpadă cât vezi cu ochii: în iarna siberiană, cuplul Kammermann a trăit zile ce-i drept scurte dar strălucitor de frumoase.
Zăpadă cât vezi cu ochii: în iarna siberiană, cuplul Kammermann a trăit zile ce-i drept scurte dar strălucitor de frumoase.
Distanțe enorme, infrastructură aproape inexistentă.
Din nou în ritm de melc am parcurs 50 de kilometri până la cel mai apropiat sat – și am început să simțim cât de enorme sunt aici distanțele și cât de sărăcăcioasă este infrastructura: până la atelierul auto al reprezentanței Kamaz (firmă parte a concernului Daimler) din Iakuțk, în care oricum ne programasem pentru o verificare, erau nu mai puțin de 800 de kilometri. Pe drum am putut să ne reumplem rezervorul de ulei într-un atelier auto mai mic și astfel am avut curajul să îndrăznim pe drumul spre Iakuțk.
Pe drumul deluros și nins am întâlnit nenumărate autovehicule rămase în pană, derapate de pe șosea sau chiar răsturnate, și ruși deosebit de amabili: Am oprit lângă un camion răsturnat pe o parte pentru a da o mână de ajutor. Totuși cei doi pasageri stăteau relaxați afară la minus 40 de grade și ne făceau cu mâna. Uite că vine cineva!
Cu camionul Axor peste gheața strălucitoare.
Chiar înainte de Iakuțk ne-a așteptat șeful atelierului auto Aleksandr. Pentru că acolo era un obstacol: fluviul Lena. Pe timp de vară există un feribot peste fluviu, iar iarna … gheața. Poliția rutieră a permis traversarea fluviului de către autovehicule grele de 10 tone - prea puțin pentru noi. Dar Aleksandr ne-a spus că ne va ajuta să-l traversăm. Noi eram cam sceptici. Distanța între maluri era de 10 kilometri! Ce-i drept, o porțiune se străbate pe o insulă, dar sectoarele peste gheața strălucitoare erau suficient de lungi pentru a ne crea un sentiment de neliniște.
După câteva reprize de traduceri cu ajutorul unei aplicații ne-am decis totuși să-l urmăm pe Aleksandr. Înainte de gheață, panourile rutiere cereau o distanță de 50 de metri între două autovehicule și o viteză maximă de 20 km/h. Localnicilor se pare că nu le păsa pentru că am fost depășiți de multe autoturisme. Ca și când imaginea gheții de sub roți, sub care fluviul sclipea albastru închis, nu era suficient de înspăimântătoare! Însă: am reușit traversarea!
La drum spre etapa decisivă!
În atelierul auto s-a dovedit că: pierderea uleiului se datora unei garnituri vechi. Ce noroc că nu era necesară o reparație serioasă! Mecanicii au izolat cablurile și recipientul servo-direcției așa că eram pregătiți pentru următoarea destinație: Oimiakon. Încă exact 1.000 de kilometri! După încă o traversare de râu am depășit pe autostrada Kolyma un lanț muntos. Peisajul este incredibil! Deoarece soarele este întotdeauna aproape de orizont fiind la o latitudine nordică atât de mare, întreaga zi aveam parte de o lumină fotografică perfectă. Chiar dacă pe timp de noapte este lumină doar între 9 și 15:00.
Ultimii 200 de kilometri i-am parcurs pe o șosea mai mică, pe care am întâlnit doar 3-4 mașini într-o zi. Seara putem întotdeauna, și grație farurilor cu LED Lightpower de pe plafon, să apreciem foarte bine dacă un loc este potrivit pentru înnoptare. Totuși, ocazional am mai avut surprize când ne-am trezit dimineață. Astfel, o dată ne-au vizitat pe acest trasei cai de Iakuția.
O mare de pești la alegere în piața de pește din Iakuțk – și în sfârșit există din nou semnal la telefonul mobil! Pe drumul spre Oimiakon, cuplul Kammermann a traversat săptămâni întregi zone fără rețea de acoperire.
O mare de pești la alegere în piața de pește din Iakuțk – și în sfârșit există din nou semnal la telefonul mobil! Pe drumul spre Oimiakon, cuplul Kammermann a traversat săptămâni întregi zone fără rețea de acoperire.
O mare de pești la alegere în piața de pește din Iakuțk – și în sfârșit există din nou semnal la telefonul mobil! Pe drumul spre Oimiakon, cuplul Kammermann a traversat săptămâni întregi zone fără rețea de acoperire.
O mare de pești la alegere în piața de pește din Iakuțk – și în sfârșit există din nou semnal la telefonul mobil! Pe drumul spre Oimiakon, cuplul Kammermann a traversat săptămâni întregi zone fără rețea de acoperire.
O mare de pești la alegere în piața de pește din Iakuțk – și în sfârșit există din nou semnal la telefonul mobil! Pe drumul spre Oimiakon, cuplul Kammermann a traversat săptămâni întregi zone fără rețea de acoperire.
O mare de pești la alegere în piața de pește din Iakuțk – și în sfârșit există din nou semnal la telefonul mobil! Pe drumul spre Oimiakon, cuplul Kammermann a traversat săptămâni întregi zone fără rețea de acoperire.
O mare de pești la alegere în piața de pește din Iakuțk – și în sfârșit există din nou semnal la telefonul mobil! Pe drumul spre Oimiakon, cuplul Kammermann a traversat săptămâni întregi zone fără rețea de acoperire.
O mare de pești la alegere în piața de pește din Iakuțk – și în sfârșit există din nou semnal la telefonul mobil! Pe drumul spre Oimiakon, cuplul Kammermann a traversat săptămâni întregi zone fără rețea de acoperire.
O mare de pești la alegere în piața de pește din Iakuțk – și în sfârșit există din nou semnal la telefonul mobil! Pe drumul spre Oimiakon, cuplul Kammermann a traversat săptămâni întregi zone fără rețea de acoperire.
O mare de pești la alegere în piața de pește din Iakuțk – și în sfârșit există din nou semnal la telefonul mobil! Pe drumul spre Oimiakon, cuplul Kammermann a traversat săptămâni întregi zone fără rețea de acoperire.
„Servus“ la polul frigului.
Și apoi, în sfârșit, pe seară: Oimiakon! Termometrul oficial indica minus 49 de grade. Primul cuvânt pe care l-am auzit a fost un „servus“: Doi austrieci, care veniseră într-un circuit până aici, ne-au întâmpinat la coborâre. Aproape că am fost un pic dezamăgiți să auzim aici, la celălalt capăt al lumii, primele cuvinte spuse chiar în limba germană.
În timpul nopții și ziua următoare a devenit și mai rece cu câteva grade. Cele minus 70 de grade posibile în acest oraș totuși nu le-am experimentat pe viu. Totuși: Gerul era crunt! Cele mai banale lucruri funcționează altfel în aceste condiții. Astfel, banda noastră adezivă își pierde efectul la mai puțin de minus 30 de grade, colierele de cabluri se rup dacă tragi de ele, iar garniturile ușilor cabinei șoferului se strâng atât de mult încât vântul șuieră prin ele.
Aimée trebuia să poarte în cabină un hanorac și bocanci, altfel avea crampe la labele picioarelor. Umezeala minimă care era emanată din încălzirea staționară se transforma în țurțuri de gheață. Pe scurt: totul a înghețat! Efect secundar avantajos: Am putut să oprim lada frigorifică și să depozităm conținutul între cutie exterioară. Era timp suficient pentru cercetări. Dar cum se simt minus 50 de grade nu poți să-ți închipui până nu le simți pe pielea ta.
Ger extrem, condiții extreme.
În acest moment am reînvățat să apreciem cabina noastră de dormit și camionul Axor. Dar și cel mai bun sistem are limitele lui: dimineață camionul nu a mai pornit din Oimiakon. Motorul a mers tot timpul, iar peste noapte am acoperit radiatorul ca și baia de ulei cu o prelată. Totuși, mecanicii elvețieni de la firma Merbag AG ne avertizaseră că ambreiajul, care nu primește căldură de la motor, ar putea crea probleme. Și realmente: dimineața asta intrase în grevă. Abia după nenumărate încercări am putut să pornim.
Totuși testul frigului nu fusese încă finalizat: Drumul denivelat și nins de 40 de kilometri până la satul următor Tomtor l-a obligat pe Mike să meargă foarte încet. Motorul nu s-a încălzit cum trebuie, puterea sistemului de încălzire a rămas redusă, iar în cabina șoferului, în ciuda izolării suplimentare, era practic la fel de frig ca afară: minus 40 de grade. Să stai o oră într-un asemenea ger – un calvar! După Tomtor Mike a putut în sfârșit să bage viteză.
Să tragi aer în piept la minus 30 de grade.
La plecarea din Iakuțk, Aleksandr ne invitase să trecem pe la el pe drumul de întoarcere. A fost o relaxare totală să mergem la el în atelierul auto și să ne refacem proviziile de apă. Am rămas câteva zile în oraș, Aleksandr ne-a dat harta orașului și ne-a arătat piața de pește și muzeul sculpturilor de gheață.
Ca în zbor am ajuns în orașul Ulan-Ude. Pentru că știam drumul și mai știam că: dacă buletinul meteo prevede minus 40 de grade pe timpul nopții nu va fi nicio problemă – am experimentat temperaturi mult mai crunte. Și deja o temperatură de minus 30 de grade în termometru era un prilej de bucurie.
Acum suntem de câteva zile din nou la Lukas, pe care l-am cunoscut pe drumul spre Oimiakon. Motorul este oprit, rezervoarele de apă sunt pline, ca și rezervele de mâncare, așa că facem câteva zile pauză. Dar nerăbdarea crește continuu: urmează etapa spre lacul Baikal.
Partea a 10-a din serialul RoadStars apare pe 25 februarie. Rămâneți cu noi!
4-Xtremes – turul la superlativ.
4-Xtremes: o pereche din Elveția pleacă la un tur la superlativ
Partea a 3-a: Karaoke la lacul de acumulare și furtună pe mare pentru cuplul aventurier din Elveția
Partea a 4-a: A fost torid! Cei doi aventurieri din Elveția pe drum în Iran
Partea a 9-a: Familia Kammermann înaintează spre polul frigului în ciuda tuturor obstacolelor
Partea a 11-a: Echipa 4-Xtremes are parte de aprigi păzitori ai legii și de relaxare la Marea Neagră
Partea a 13-a: Andrea și Mike finalizează circuitul lor extrem. Și deja sunt pe șosea
Fotografii: 4-Xtremes
Alte teme
Comentariu
Pentru a adăuga un comentariu, te rugăm să te autentifici.
33 comentarii
Poți să ne spui care este trasportul pe care l-ai realizat în cele mai extreme condiții?
Poți să ne spui care este trasportul pe care l-ai realizat în cele mai extreme condiții?
Weiterhin viel Freude und gutes Gelingen auf den nächsten Etappen 👍👍👍 Herzliche Grüße aus dem verhältnismäßig warmen München
Weiterhin viel Freude und gutes Gelingen auf den nächsten Etappen 👍👍👍 Herzliche Grüße aus dem verhältnismäßig warmen München
Kommt drauf an wie schnell du bist...sonst frierts ein 😂
Ps: Erfahrungswerte von Aimee
Kommt drauf an wie schnell du bist...sonst frierts ein 😂
Ps: Erfahrungswerte von Aimee
Very beautiful photos! You are the real stars of the road!
Very beautiful photos! You are the real stars of the road!
We still admire the locals though, we only spent around two weeks in the very extreme temperatures and for them it's daily business for several months... 💪
We still admire the locals though, we only spent around two weeks in the very extreme temperatures and for them it's daily business for several months... 💪
Also Hut ab - was Ihr da wagt und was ein Urvertrauen in Euch sich auf so eine Reise einzulassen! Ja wer kann sich schon wirklich vorstellen wie sich 50 Grad minus anfühlen 😏 und auch an den extremsten Orten dieser Erde leben Menschen - beeindruckend.
Beachtlich - Ihr habt aber auch wirklich an alles gedacht - Schuhe und Kleidung für Aimee 😃 - was für eine Planung!!! Eine weiterhin gute Reise wünsch ich Euch noch!
Also Hut ab - was Ihr da wagt und was ein Urvertrauen in Euch sich auf so eine Reise einzulassen! Ja wer kann sich schon wirklich vorstellen wie sich 50 Grad minus anfühlen 😏 und auch an den extremsten Orten dieser Erde leben Menschen - beeindruckend.
Beachtlich - Ihr habt aber auch wirklich an alles gedacht - Schuhe und Kleidung für Aimee 😃 - was für eine Planung!!! Eine weiterhin gute Reise wünsch ich Euch noch!
Die Hunde hier leben auch das ganze Jahr draussen und bestehen über die Hälfe aus dickem Fell 😂 aber Aimée kann sich halt nicht so schnell anpassen(ob überhaupt wissen wir nicht) deshalb muss sich halt auch eingepackt werden...die Russen finden es zwar immer ziemlich lustig 😂
Die Hunde hier leben auch das ganze Jahr draussen und bestehen über die Hälfe aus dickem Fell 😂 aber Aimée kann sich halt nicht so schnell anpassen(ob überhaupt wissen wir nicht) deshalb muss sich halt auch eingepackt werden...die Russen finden es zwar immer ziemlich lustig 😂
"Das Thermometer zeigt minus 15 Grad, und es fühlt sich fast wie Frühling an." - Ich lese.. und schüttel mich... Daß Eure Drohne überhaupt noch geflogen ist.
-40° im Fahrerhaus - also Eure Tour mach' ich bestimmt nicht. Dann noch kälter? Womöglich noch Wind dazu? Aber eigentlich hatte ich befürchtet, daß die Kälte mehr Probleme verursachen würde. Im Großen und Ganzen habt Ihr wieder mal alles gut hin bekommen.
Sind da tiefgefrorene Hasen im Pelz zu sehen, auf dem einen Bild vom Markt?
Gruß
Klaus
PS: Vielen Dank auch wieder, daß Ihr Euch die Zeit nehmt, um hier solche Beiträge zu erstellen! !
"Das Thermometer zeigt minus 15 Grad, und es fühlt sich fast wie Frühling an." - Ich lese.. und schüttel mich... Daß Eure Drohne überhaupt noch geflogen ist.
-40° im Fahrerhaus - also Eure Tour mach' ich bestimmt nicht. Dann noch kälter? Womöglich noch Wind dazu? Aber eigentlich hatte ich befürchtet, daß die Kälte mehr Probleme verursachen würde. Im Großen und Ganzen habt Ihr wieder mal alles gut hin bekommen.
Sind da tiefgefrorene Hasen im Pelz zu sehen, auf dem einen Bild vom Markt?
Gruß
Klaus
PS: Vielen Dank auch wieder, daß Ihr Euch die Zeit nehmt, um hier solche Beiträge zu erstellen! !
Genau, das sind tiefgefrorene Hasen. Markt, lustig fanden wir, das gleich daneben Kleider verkauft wurden.
Genau, das sind tiefgefrorene Hasen. Markt, lustig fanden wir, das gleich daneben Kleider verkauft wurden.