A fost torid! Cei doi aventurieri din Elveția pe drum în Iran - partea a 4-a

De ieri am parcat într-o curte interioară dintr-un sat din sud-vestul Iranului. Metropola Shiraz este la o distanță de o oră. Auzim rugăciunea de seară care răsună peste acoperișuri. De fapt doream să înnoptăm la un izvor din apropiere. Totuși am acceptat invitația din partea unei familii. Una dintre numeroasele invitații: Cel puțin 5 familii ne-au întrebat dacă dorim să parcăm la ei. Mai la nord, ne invitase deja un motociclist la el și ne-a dăruit mai multe kilograme de fructe. Există mulți oameni amabili și primitori pe aici!

Caniculă incredibilă în deșertul Dasht-e Lut.

Cu câteva zile în urmă, am trăit unul dintre momentele pe care le așteptasem de mult timp: sosirea în deșertul Dasht-e Lut, în centrul sud-estului țării. Prima noastră oprire într-o zonă extremă! La nord de Kalut, un labirint de piatră, apoi am lăsat de dimineața șoseaua în urma noastră și am cotit pe nisipul deșertului. Pentru a ne putea deplasa offroad între formațiunile stâncoase, am scăzut presiunea în anvelope la 3 bari. Totuși a trebuit să fim extrem de atenți pentru a nu rămâne blocați.

După o oră bună de mers, nu mai există nicio altă urmă de autovehicul în fața noastră, iar către ora 11 ne-am oprit. Pământul era atât de fierbinte, încât nu am putut să-i dăm drumul cățelei noastre Aimée. A trebuit să rămână în cușca ei climatizată. Într-o depresiune am măsurat temperatura la sol: 82,9 grade! Și temperatura aerului era de peste 60 grade. Poate că dacă ar fi fost doar temperatura, totul ar fi fost suportabil. Dar rafalele fierbinți de vânt care apăreau de nicăieri îți ardeau efectiv pielea! În aceste clipe ne-a fost totul clar: Am ajuns în primul loc cu condiții extreme.

După o noapte în deșert, am decis să nu mai petrecem încă o zi acolo. Pentru că aerul era atât de uscat încât ni se lipeau nările. Pur și simplu nu se putea sta afară. De aceea am pornit dis-de-dimineață. Mike conducea camionul iar eu – Andrea – motocicleta. Din cauza terenului dificil, asta a fost o adevărată provocare pentru mine.

Asistență rutieră oferită de o autoremorcă „antică” din 1924.

S-a întâmplat pe drumul înapoi spre șosea: Am traversat un podeț de beton peste un canal de apă. Din păcate, podețul nu fusese gândit pentru cele 13 tone ale noastre, astfel că l-am crăpat circa 60 centimetri cu una din roțile din spate. Camionul rămăsese atât de strâmb, încât am crezut că aventura noastră a luat sfârșit! Dar și aici s-a manifestat prietenia iranienilor, ca o binecuvântare: Echipajul unei autoremorci arhaice model 1924 ne-a oferit ajutorul - iar după o oră Axor stătea realmente din nou pe teren stabil. În afară de câteva zgârieturi la puntea spate și la stabilizator, camionul era intact.

De la startul aventurii am parcurs peste 10 000 de kilometri. Aici, în Iran, șoselele interioare sunt într-o stare foarte bună. Totuși, din cauza caniculei, apar multe adâncituri și șanțuri. Nu doar asta ne face atenți: Suntem cu adevărat foarte departe de acasă și în principiu aici este o cu totul altă lume. Un simplu exemplu: folosirea derutantă a valutei. La graniță am schimbat Euro în riali. În viața cotidiană însă, oamenii calculează în tomani, de la care se taie un 0 față de riali. Ca turist, nu știi niciodată dacă prețurile sunt date în riali sau tomani.

Urcușuri lungi, feriboturi supraîncărcate.

În deșertul Dasht-e Lut domină condițiile extreme, dar vara este foarte fierbinte în toată țara. Câmpurile sunt irigate de izvoare subterane, iar din când în când ne alimentăm și noi cu apă din astfel de surse. Am parcurs distanțe mari la altitudini de circa 1500 metri deasupra nivelului mării. În timpul multor urcușuri lungi, temperatura motorului crește constant. Asta s-ar putea datora și calității motorinei. În orice caz, în Turcia temperatura a rămas constantă pe distanțe similare.

Din deșert am pornit spre sudul Iranului. Destinația noastră: Qeshm, cea mai mare insulă din Golful Persic. Am prins un feribot ticsit, iar camionul nostru Axor a încăput la fix. Cu oglinzile rabatate am stat atât de strâns între două camioane, încât Mike nu a putut părăsi cabina în timpul traversării. Pe insulă clima ne-a doborât efectiv: 45 de grade și 67% umiditatea aerului! Deși temperatura e simțitor mai scăzută decât în deșert, e și mai extenuantă decât canicula uscată de acolo.

Partea a cincea din serialul RoadStars apare pe 24 septembrie. Rămâneți cu noi!

Fotografii: 4-Xtremes