Cu consecvență în afara șoselelor – cuplul de aventurieri elvețieni „cucerește“ Asia Centrală – partea a 7-a

Lovituri de ciocan și zbârnâitul unei șurubelnițe cu impact asigură fundalul sonor al acestui reportaj. Asta poate să însemne un singur lucru: Facem o oprire la boxe – într-un service auto din Ulan Bator, capitala Mongoliei. Ultimele două luni le-am petrecut aproape în totalitate pe drumuri improprii. În Mongolia și drumurile principale sunt practic drumuri offroad. Iar asta vine cu niște costuri.

Drumurile pietruite sunt precum sarea în bucate.

Însă există aici un dublu „dar“: A conduce în afara drumurilor asfaltate din Europa este pentru noi în continuare precum sarea în bucate. Iar camionul nostru Axor face față fără probleme acestor inconveniente. Reparațiile care trebuie făcute sunt unele mai degrabă minore. De exemplu, suporturile pentru cutiile de depozitare au trebuit sudate din nou. Din cauza zgâlțâielilor continue, acestea s-au rupt unul după celălalt.

De la ultima noastră relatare On-the-road am parcurs circa 1.000 kilometri în Kazahstan, apoi a urmat o trecere pe teritoriu rusesc, de unde am intrat în Mongolia. În Kazahstan am vizitat două locuri incredibil de frumoase: parcurile naționale Charyn și Altyn-Emel. Atât Mike și cu mine – Andrea – cât și Aimée am savurat să ne plimbăm și să descoperim natura sălbatică.

Minus 20 de grade în munții Altai pe timp de noapte.

În timp ce scriu, afară sunt temperaturi negative. În comparație cu Turcia sau Iran este ger, dar nu înseamnă nimic față de nopțile din munții Altai din Rusia: Acolo am avut parte de temperaturi de până la minus 20 de grade Celsius. O bună anticipare a iernii rusești „veritabile“ de care vom avea parte!

Totuși peisajul a compensat pentru frigul de afară. O dată am înnoptat într-o veche trecătoare cu o priveliște magnifică. În timpul zilei, ceea ce ne-a încetinit a fost mai puțin starea drumului, cât rugămințile mele de a face opriri pentru poze. Într-o minunată zi însorită din munții Altai am făcut o pauză pentru a mai micșora muntele de rufe murdare. Pentru asta a trebuit mai întâi să facem o copcă în gheață, pentru a ajunge la apă curată.

Un post de graniță apărut de nicăieri.

O experiență specială a fost trecerea graniței spre Mongolia. Înainte de asta am vrut să ne refacem toate rezervele, deoarece supermarketurile din Rusia ne îndeplineau toate dorințele. Pe primul loc pe listă: legume congelate. În reportajele de călătorie citisem că în zonele rurale ale Mongoliei nu prea există legume. În plus, vroiam să ne facem și o rezervă de motorină. Ei bine, brusc ne-a apărut în față un post de graniță – la 50 de kilometri de granița propriu-zisă.

Acolo am fost trimiși de la un grănicer la altul. Dar asta nu a fost tot - vroiam să mai încheiem o asigurare în caz de accident. Ceea ce s-a rezolvat fără probleme la fiecare trecere a frontierei din afara Europei, unde polița noastră elvețiană nu oferă acoperire. În majoritate, birourile de asigurare sunt plasate în containere - stil spartan, dar totul se derulează în mod corect.

Aici, însa, era altfel: Mai întâi, femeia de la ghișeu vroia un preț dublu față de cel pe care-l găsisem noi online, apoi a completat formularul cu niște mâzgălituri indescifrabile. Atunci când un alt bărbat aflat acolo a mai încercat să ne convingă de tot felul de lucruri de care nu aveam nevoie, am cedat. Spre norocul nostru, două zile mai târziu ni s-a oferit ocazia de a încheia totuși asigurarea într-un sat.

Când nu mai puteam înainta, era momentul să dăm cu lopata.

La un moment dat, când ne-am împotmolit din nou, nu se vedea niciun suflet de om de jur împrejur. Vara se întâmpla asta deseori - se poate recunoaște după brazdele adânci de pe drum. Am ocolit aceste brazde una după alta, ca și ochiurile de apă de unde se adăpau cămilele. Și deodată camionul a rămas îngropat pe partea dreaptă.

Așa că, fără ajutoare, a trebuit să ne bazăm pe plăcile noastre pentru nisip. Și realmente: a trebuit să dăm câteva lopeți, să accelerăm puternic și am reușit să prindem din nou pământ tare sub roți. Dar apoi a început operațiunea ,,găsește plăcile“. Două dintre ele s-au îngropat în noroi când am trecut peste ele și nu mai erau de găsit. Două ore întregi a trebui să scormonim până am dat de ele.

Cu puțin înainte de Ulan Bator am trăit o zi în care s-a oglindit perfect fascinația Mongoliei: dimineață am traversat niște dune de nisip, ceea ce a fost foarte plăcut după tot prundișul de până acum. După-masă am ajuns pe un platou înzăpezit, iar apoi din nou la vale, în stepa uscată. Și iată-ne ajunși în capitală la o oprire la boxe - și ne bucurăm că în câteva zile vom fi din nou gata de drum.

Partea a 8-a din serialul RoadStars apare pe 17 decembrie. Rămâneți cu noi!

Fotografii: 4-Xtremes